Decizia nr. 623/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 , excepție ridicată de Vasile Dinu în Dosarul nr. 8.557/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 674 D/2005, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Mihai Florin Bițu în Dosarul nr. 15.044/2005 al Judecătoriei Iași. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 674 D/2005 la Dosarul nr. 619 D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 12 iulie și 16 august 2005, pronunțate în Dosarele nr. 8.557/2005 și nr. 15.044/2005, Judecătoria Sectorului 2 București și, respectiv, Judecătoria Iași au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 , excepție ridicată de Vasile Dinu și, respectiv, Mihai Florin Bițu în dosarele menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

încalcă prevederile art. 78 din Constituție, întrucât ordonanța, care a intrat în vigoare la 28 iunie 2005, dispune amânarea intrării în vigoare a

Legii nr. 301/2004

- Codul penal până la 1 septembrie 2006, deși în această lege se prevăzuse inițial că va intra în vigoare la un an de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Totodată, se arată că prevederile legale ce fac obiectul excepției încalcă și dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât situația în care a fost emisă

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

nu îndeplinește condiția caracterului extraordinar impusă de prevederile constituționale. Autorii excepției mai susțin că sunt vătămați prin neaplicarea imediată a legii penale mai favorabile.

Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că dispozițiile

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

nu intră în conflict cu prevederile art. 78 din Constituție, singurul efect al ordonanței fiind acela al amânării intrării în vigoare a unei dispoziții legale.

Judecătoria Iași opinează că excepția este neîntemeiată. Astfel, pornind de la ideea că, în realitate, critica autorului excepției vizează aspecte de neconstituționalitate extrinseci, interdicția fundamentală de a reglementa prin ordonanțe în domeniul legilor organice privește numai ordonanțele emise pe baza unei legi de abilitare. În afara acestei delegări legislative, art. 115 alin. (4) din Constituție a instituit și o delegare constituțională care conferă Guvernului dreptul de a adopta, în situații extraordinare, ordonanțe de urgență fără vreo intervenție parlamentară și fără vreo limitare la domeniul legilor ordinare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, arătând că prevederile art. 78 din Constituție nu au nici o relevanță în cauză, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "în cauza de față este vorba de dispoziția unei ordonanțe de urgență a Guvernului prin care se prorogă un termen de intrare în vigoare a unui alt act normativ, lucru permis de normele de tehnică legislativă în vigoare". De asemenea, se arată că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, iar nu și ordonanțele de urgență, astfel încât nu poate fi reținută nici critica textului de lege ce face obiectul excepției, în raport de prevederile constituționale cuprinse în art. 115 alin. (4).

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că "dispozițiile legale criticate nu aduc atingere principiului constituțional privind intrarea în vigoare a legii". În ceea ce privește critica textului de lege ce face obiectul excepției, în raport de art. 115 alin. (4) din Constituție, se arată că modificarea datei de intrare în vigoare a noului Cod penal este justificată chiar în cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

pentru modificarea

Legii nr. 301/2004

- Codul penal și a

Legii nr. 294/2004

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, potrivit cărora "Articolul 512 din

Legea nr. 301/2004

- Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, se modifică și va avea următorul cuprins: «Art. 512 - Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006»".

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege se invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 78 din Constituție, potrivit cărora "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei", întrucât împiedică aplicarea unor dispoziții mai favorabile cuprinse în noul Cod penal. Totodată se arată că prevederile legale ce fac obiectul excepției încalcă și dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât situația în care a fost emisă

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

nu îndeplinește condiția caracterului extraordinar impusă de prevederile constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile autorilor excepției.

Prevederile din noul Cod penal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, urmau să între în vigoare, potrivit art. 521, la un an de la data publicării sale, respectiv la 29 iunie 2005. Anterior împlinirii acestei date, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58 din 23 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005, dispozițiile

art. 521 din Legea nr. 301/2004

au fost modificate în sensul stabilirii datei de 1 septembrie 2006 pentru intrarea în vigoare a prevederilor noului Cod penal. Această modificare a fost determinată, astfel cum rezultă din cuprinsul ordonanței de urgență, de "imposibilitatea juridică și materială a aplicării imediate a unor instituții prevăzute în noul Cod penal și în

Legea nr. 294/2004

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care urmau să între în vigoare la data de 29 iunie 2005, datorată necorelărilor existente atât între unele dispoziții ale noului Cod penal, cât și între dispozițiile acestuia și cele cuprinse în alte legi", precum și de "necesitatea operării unor modificări structurale ale bazei materiale și a dezvoltării unei baze umane solide, care vor constitui premise ale funcționării unei reforme coordonate în materie penală".

Curtea constată că stabilirea, prin dispozițiile

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 , ca dată a intrării în vigoare a noului Cod penal a unei date ulterioare publicării sale în Monitorul Oficial al României este în deplină concordanță cu prevederile art. 78 din Constituție, potrivit cărora "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei".

Totodată, Curtea constată că prevederile legale criticate au fost adoptate de Guvern în exercitarea competenței sale constituționale și cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut în mod constant în jurisprudența sa că interdicția reglementării în domenii ce fac obiectul legilor organice este prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constituție pentru ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdicție nu operează și în cazul ordonanțelor de urgență, care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție. Emiterea unor asemenea ordonanțe este condiționată de existența unor "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", iar Guvernul este obligat să motiveze urgența în cuprinsul ordonanței, ceea ce, astfel cum s-a arătat, s-a și realizat. Prin urmare, urgența reglementărilor justifică, în acest caz, existența situației extraordinare și, în consecință, dispozițiile

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale cuprinse în art. 115 alin. (4).

De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

prin

Decizia nr. 613 din 15 noiembrie 2005 , nepublicată, respingând excepția ca neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluția și considerentele acestei decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005

pentru modificarea

Legii nr. 301/2004

- Codul penal și a

Legii nr. 294/2004

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Vasile Dinu în Dosarul nr. 8.557/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București și de Mihai Florin Bițu în Dosarul nr. 15.044/2005 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2005.