Decizia nr. 539/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Felvio Prod" - S.R.L. din Bucovăț în Dosarul nr. 25.538/2004 al Judecătoriei Craiova.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La dosar autorul excepției a depus o cerere de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arătând că aceasta nu îndeplinește condițiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Curtea, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și al art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 487 D/2005 și nr. 550 D/2005, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Societatea Comercială "Sirtech" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 1.189/2005 al Judecătoriei Lugoj și de Adela Samoilă și Jănică Samoilă în Dosarul nr. 356/2005 al Judecătoriei Săveni.

La apelul nominal în dosarele nr. 487 D/2005 și nr. 550 D/2005 lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

În Dosarul nr. 487 D/2005, partea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lugoj a depus un memoriu prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

În Dosarul nr. 550 D/2005, partea Banca Comercială Română - Sucursala Botoșani, Agenția Săveni a depus o întâmpinare prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor sus-menționate, având în vedere obiectul identic al excepțiilor ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 487 D/2005 și nr. 550 D/2005 la Dosarul nr. 353 D/2005, care este primul înregistrat.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că se impune menținerea jurisprudenței anterioare a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 11 aprilie 2005, din 26 mai 2005 și din 9 iunie 2005, pronunțate în dosarele nr. 25.538/2004, nr. 1.189/2005 și nr. 356/2005, Judecătoria Craiova, Judecătoria Lugoj și Judecătoria Săveni au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Felvio Prod" - S.R.L. din Bucovăț, de Societatea Comercială "Sirtech" - S.R.L. din Lugoj și de Adela Samoilă și Jănică Samoilă în cauze ce au ca obiect contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi și ale art. 53 alin. (1) din Constituție. În acest sens arată că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă aduce atingere dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece legiuitorul, lăsând la aprecierea instanței de judecată stabilirea cuantumului cauțiunii, a instituit o situație de inegalitate în fața legii. Astfel, pentru situații similare în ceea ce privește cuantumul creanțelor, se impun contestatarilor cauțiuni al căror cuantum diferă în funcție de persoana contestatorului, existând posibilitatea de a se crea unui debitor o situație mai favorabilă sau mai împovărătoare față de un alt debitor cu aceeași datorie. Condiționarea admisibilității cererii de suspendare a executării silite - prin același text legal - de depunerea unei cauțiuni al cărei cuantum este lăsat la libera apreciere a instanței de judecată constituie o încălcare a accesului liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art. 21 din Constituție, drept care trebuie respectat nu numai în ce privește cererea introductivă, dar și cu privire la celelalte cereri ale părților.

În opinia autorilor excepției exercițiul acestui drept nu poate fi supus nici unei condiționări, deoarece "statul este ținut să ocrotească în egală măsură drepturile și interesele legitime ale tuturor titularilor".

Prin fixarea cauțiunii, instanța poate aprecia în mod arbitrar asupra cuantumului acesteia, impunând o barieră financiară artificială, care contravine art. 24 și 53 din Constituție.

În litigiile în materie fiscală suspendarea executării silite nu ar trebui condiționată de depunerea unei cauțiuni, deoarece titlul executoriu nu emană de la o instanță judecătorească, motiv pentru care legalitatea sa nu a putut fi verificată de către un organ independent și imparțial.

De asemenea, debitorul se poate afla în imposibilitate obiectivă de a achita cauțiunea dacă are conturile poprite.

Autorii excepției apreciază că cele statuate prin

Decizia Curții Constituționale nr. 40 din 29 ianuarie 2004

sunt valabile și în prezenta cauză, așa încât se impune admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate.

Judecătoria Craiova consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, prin reglementarea expresă a cazurilor în care este obligatorie cauțiunea, legiuitorul a urmărit să prevină abuzurile procesuale, asigurând dezdăunarea creditorului pentru pagubele rezultate din folosirea unor mijloace procesuale menite să amâne executarea unui act sau indisponibilizarea bunurilor aparținând debitorului.

Prin textul de lege a cărui neconstituționalitate se invocă nu se instituie diferențe de tratament juridic, privilegii sau discriminări, finalitatea cauțiunii constituind-o despăgubirea intimatului pentru eventualele pagube suferite.

Judecătoria Lugoj apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Săveni apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care condiționează admisibilitatea cererii de suspendare a executării silite de depunerea unei cauțiuni, trebuie privite în contextul reglementării unitare conținute de art. 403 din acest act normativ, prin care se urmărește evitarea abuzului procesual și garantarea accesului liber la justiție. Invocă, în acest sens, jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, și

Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, făcând trimitere la jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 8 din 14 ianuarie 2003, nr. 55 din 6 februarie 2003, nr. 361 din 30 septembrie 2003, nr. 488 din 16 decembrie 2003 și nr. 563 din 16 decembrie 2004.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, introduse prin

art. I pct. 156 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziții care au următorul conținut: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Autorii excepției susțin că textul dedus controlului încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi și ale art. 53 alin. (1) din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 20 alin. (2): "Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";

- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";

- Art. 53 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."

Examinând excepția, Curtea constată că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituționalitate, soluția adoptată fiind de fiecare dată aceeași, și anume că sunt constituționale.

În acest sens menționăm deciziile nr. 150 din 9 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, nr. 346 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, și nr. 67 din 24 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 9 martie 2004.

În motivarea acestei soluții Curtea a reținut, în esență, că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au o dublă finalitate: constituirea unei garanții pentru creditor cât privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite; prevenirea sau limitarea eventualelor abuzuri ale debitorilor rău-platnici.

Referitor la încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a constatat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Cât privește pretinsa omisiune a legiuitorului de a stabili criterii obiective pentru determinarea cuantumului cauțiunii, de natură să permită săvârșirea de abuzuri de către judecător, chiar reală fiind, nu ar putea fi complinită de către Curte care nu are atribuții de legiuitor pozitiv. În fapt însă, judecătorul este ținut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauțiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de soluționare a cererii de suspendare este supusă recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garanțiile accesului liber la justiție, ca și de cele ale dreptului la apărare.

De altfel, plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, așa încât instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție și nici de încălcare a dreptului la apărare.

De asemenea, Curtea a reținut că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu încalcă nici dispozițiile constituționale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Cât privește raportarea la dispozițiile art. 20 din Constituție, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât autorul excepției nu indică principiile din pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, care sunt încălcate prin textul de lege criticat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Felvio Prod" - S.R.L. din Bucovăț în Dosarul nr. 25.538/2004 al Judecătoriei Craiova, de Societatea Comercială "Sirtech" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 1.189/2005 al Judecătoriei Lugoj și de Adela Samoilă și Jănică Samoilă în Dosarul nr. 356/2005 al Judecătoriei Săveni.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2005.