Decizia nr. 572/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu Ciornei în Dosarul nr. 1.547/2005 al Tribunalului Iași.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.547/2005, Tribunalul Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu Ciornei într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei sentințe civile prin care s-a soluționat o acțiune în revendicare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile art. 282^1 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor art. 16, 21 și 129 din Constituție. În acest sens arată că textul de lege criticat oferă instanțelor judecătorești posibilitatea de "a priva persoana care apelează la justiție de calea de atac a apelului", încălcându-se astfel principiile egalității în drepturi, accesului liber la justiție și folosirii căilor de atac. Diferențierea care se face între cauze având același obiect, privarea unei persoane care are un litigiu al cărui obiect este evaluat până la un miliard de lei inclusiv de a beneficia de aceleași căi de atac ca și o persoană care are un litigiu al cărui obiect depășește un miliard de lei, constituie o gravă încălcare a drepturilor consfințite prin Legea fundamentală. Totodată, arată că în apel, rejudecându-se fondul, se pot administra probe, pe când în recurs, care este o cale extraordinară de atac, acestea nu pot fi administrate.

Tribunalul Iași apreciază că excepția de neconstitu-ționalitate este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă se aplică fără diferențiere tuturor persoanelor aflate în ipoteza prevăzută de acesta, așa încât nu se aduce atingere principiului egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție.

Pe de altă parte, în ceea ce privește critica potrivit căreia autorul este lipsit de accesul la un grad de jurisdicție, încălcându-se astfel art. 129 din Constituție, Tribunalul apreciază că Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicție ale unui proces, iar din coroborarea art. 129 cu art. 126 alin. (2) din Constituție rezultă că stabilirea căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului.

Așa fiind, textul de lege criticat contribuie la urgentarea soluționării cauzei, constituind o garanție a aplicării principiului dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că procedura de judecată în ansamblul său, inclusiv regimul căilor de atac, se întemeiază pe dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2), care prevăd în mod expres că reglementarea competenței și a procedurii de judecată se face "numai prin lege", precum și pe cele ale art. 129 din Constituție care consacră dreptul la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, însă numai "în condițiile legii".

Așa fiind, arată că textul criticat nu reprezintă o încălcare a prevederilor constituționale referitoare la realizarea drepturilor în justiție, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării acestora. De asemenea, apreciază că dispozițiile procedurale deduse controlului de constituționalitate nu creează discriminări între cetățeni, fiind conforme cu prevederile art. 4 alin. (2) din Constituție, precum și cu cele ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, regimul juridic diferit instituit de legiuitor este determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite, în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor. Ca atare, în măsura în care reglementarea criticată se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica este neîntemeiată. În final, în susținerea punctului său de vedere, Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale, în deplin acord cu aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume

Decizia nr. 226 din 18 mai 2004 .

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În acest sens arată că textul de lege criticat nu contravine art. 16 din Constituție, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, consideră că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor constituționale ale art. 21 atât timp cât, potrivit art. 282^1 din Codul de procedură civilă, părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 226 din 18 mai 2004 .

Cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor textului de lege criticat față de prevederile art. 129 din Constituție, apreciază că exercitarea căilor de atac are loc în condițiile legii, de unde rezultă libertatea legiuitorului de a institui și de a reveni asupra reglementării unor căi de atac, desigur cu respectarea celorlalte norme și principii ale Legii fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispozițiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă. În realitate, critica de neconstituționalitate privește doar dispozițiile alin. 1 al acestui articol, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 195/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziții care aveau următorul conținut:

- Art. 282^1 alin. 1: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege".

Ulterior datei la care Curtea Constituțională a fost sesizată, textul de lege criticat a fost modificat prin dispozițiile

art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, păstrându-se însă substanța reglementării legale supuse controlului.

În prezent, textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 282^1 alin. 1: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege".

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă dispozițiile art. 16, 21 și 129 din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale".;

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite".;

- Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că prevederile de lege ce fac obiectul controlului de constituționalitate au mai fost criticate, în esență, sub aceleași aspecte și prin raportare la aceleași principii din Constituție.

Astfel, prin

Decizia nr. 226 din 18 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, Curtea a reținut că "textul legal criticat nu conține nici o dispoziție discriminatorie, regimul juridic diferit [...] fiind determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor. Așa fiind, cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție", Curtea a constatat că, "în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată".

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 21 din Constituție, cu același prilej, Curtea a statuat că "semnificația art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia accesul la justiție nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social. Însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac". În consecință, "instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine [...] prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, atâta timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 282^1 din Codul de procedură civilă, părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă".

De altfel, Curtea a reținut că prin "art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia «Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege», și art. 129, care prevede că, «împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii», se atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac".

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu Ciornei în Dosarul nr. 1.547/2005 al Tribunalului Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2005.