Decizia nr. 649/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 177/2002 6 decembrie 2002 (prevederi anume) privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Monica Rapaport în Dosarul nr. 463/2005 al Curții de Apel Târgu Mureș Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 463/2005, Curtea de Apel Târgu Mureș Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Excepția a fost ridicată de Monica Rapaport în cadrul unui litigiu de muncă având ca obiect soluționarea cererii formulate de autorul excepției pentru acordarea unei diurne de 2% din indemnizația de încadrare lunară.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul
art. 17 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
este neconstituțional, întrucât prevede completarea dispozițiilor referitoare la acordarea diurnei și la decontarea cheltuielilor de transport pe perioada delegării sau detașării magistraților cu reglementările aplicabile personalului din instituțiile publice, fără a preciza concret actul normativ cu care se completează, creând astfel posibilitatea completării chiar și cu un act normativ de forță juridică inferioară și existent anterior, cum s-a aplicat în speță
Hotărârea Guvernului nr. 543/1995
privind drepturile bănești ale salariaților instituțiilor publice și regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului.
Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția ridicată este întemeiată, pentru aceleași motive ca și cele arătate de autorul excepției.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, întrucât, pe de o parte,
Hotărârea Guvernului nr. 543/1995
a fost dată în executarea
Ordonanței Guvernului nr. 63/1994
privind actualizarea unor acte normative de cheltuieli pentru autoritățile și instituțiile publice, iar pe de altă parte, o lege sau o ordonanță a Guvernului se poate completa cu dispozițiile unui alt act normativ având aceeași forță juridică, chiar dacă a intrat în vigoare anterior, iar în aplicarea acestuia din urmă a fost emisă o hotărâre a Guvernului ce dezvoltă și detaliază soluțiile din actul de bază.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât nu conțin nici o prevedere cu caracter retroactiv, iar între acest text și prevederile art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) și art. 108 alin. (2) din Constituție nu există nici o incompatibilitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 17 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 347/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, dispoziții care au următorul conținut: "Prevederile alin. (1)-(3) se completează, după caz, cu reglementările aplicabile personalului din instituțiile publice."
Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 61 alin. (1) privind rolul și structura Parlamentului și ale art. 108 alin. (2) privind actele Guvernului.
Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că
art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
reglementează la alin. (1)-(3) drepturile magistraților detașați sau delegați la diurnă, la decontarea cheltuielilor de cazare și de transport, suma cuvenită în cazul în care nu beneficiază de cazare, precum și decontarea valorii combustibililor în cazul în care deplasarea se face cu autoturismul.
Trimiterea de către dispoziția legală criticată la reglementările aplicabile personalului din instituțiile bugetare vizează atât actele normative de aceeași forță juridică, prin care se prevăd, eventual, și alte drepturi ori alte valori ale unor drepturi acordate personalului din instituțiile bugetare, cât și reglementările cuprinse în acte normative inferioare, emise în executarea primei categorii de acte normative, care stabilesc metodologia de calculare și acordare a drepturilor prevăzute.
Curtea constată că această trimitere la alte reglementări a fost utilă, pe de o parte, pentru evitarea repetării acestora ori a emiterii de noi hotărâri, instrucțiuni sau norme metodologice în aplicarea dispozițiilor referitoare la drepturile magistraților, iar pe de altă parte, pentru asigurarea acordării și magistraților a tuturor drepturilor ce sunt prevăzute ori vor fi reglementate ulterior pentru celelalte categorii de personal din instituțiile bugetare. Prin urmare, textul de lege criticat nu conține o delegare legislativă și nici un transfer de atribuții contrare competențelor constituționale ale autorităților publice. Ca atare, nu lezează principiul separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, nici rolul Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului și unica autoritate legiuitoare a țării, stabilit prin art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, și nici competența Guvernului de a emite hotărâri pentru executarea legilor, prevăzută de art. 108 alin. (2) din Constituție.
Cât privește pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, Curtea constată că un text de lege, prin trimiterea, pentru completarea ori aplicarea corespunzătoare, la alte reglementări legale intrate în vigoare anterior, nu devine retroactiv, întrucât dispozițiile sale vor fi aplicate numai raporturilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, iar nu și raporturilor juridice preexistente.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Monica Rapaport în Dosarul nr. 463/2005 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 noiembrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.