Decizia nr. 102/1996

Costica Bulai - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin încheierile din 4 iulie 1996 pronunțate în dosarele nr. 5.726/1996 și nr. 5.727/1996, Tribunalul Municipiului București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 11/1990

privind încuviințarea adopției, invocată de Vila Canela Joan și Olivia Puigagut, respectiv de Rinallo Salvatore și Caramazza Carmela.

În motivarea excepției, autorii acesteia, în ambele cauze, arata, în esenta, ca prevederile

art. 4 din Legea nr. 11/1990

sunt contrare dispozițiilor art. 125 și ale art. 21 din Constituție, pentru ca:

- textul alin. 1 al articolului, potrivit căruia străinii, care doresc sa adopte copii aflați în evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii, trebuie să ceara acestuia încuviințarea adopției, conferă comitetului "atributul de organ jurisdicțional";

- dispoziția cuprinsă în alin. 2 al articolului, conform căreia cererea pentru încuviințarea adopției, împreună cu actele prevăzute de art. 5 din lege, va fi transmisă de Comitetul Roman pentru Adoptii spre soluționare instanței competente, constituie o ingradire a accesului liber la justiție.

Exprimindu-și opinia în legătură cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauzele a căror judecata a suspendat-o sesizind Curtea Constituțională, tribunalul considera ca aceasta "pare a fi intemeiata", în esenta, deoarece prin obligarea străinilor de a depune cererea pentru încuviințarea adopției la Comitetul Roman pentru Adoptii, în fața căruia se administrează proba cu înscrisuri, deși art. 1 din lege statuează ca încuviințarea adopției este de competența instanței judecătorești, comitetul capata atribuții de organ jurisdicțional, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 125 din Constituție, privind instanțele judecătorești, și ale art. 2 alin. 2 din Legea nr. 92/1992. Se arata, de asemenea, ca prin dispozițiile

art. 4 alin. 2 din Legea nr. 11/1990

se aduce atingere principiului nemijlocirii probelor de către instanța de judecată, principiului aflarii adevărului și principiului disponibilității, se conferă Comitetului Roman pentru Adoptii calitatea de parte în procesul civil și i se recunoaște dreptul de a formula acțiunea civilă, în condițiile în care "nu exista identitate între persoana reclamant și cel care se pretinde titularul dreptului și care este singur adoptatorul".

CURTEA,

examinînd încheierile de sesizare, raportul întocmit în cauza și dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 11/1990 , raportate la prevederile Constituției, retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate care au fost formulate și înaintate cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.

Deoarece încheierile de sesizare a Curții Constituționale provin de la aceeași instanța, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, în scopul mai bunei administrări a justiției, fiind întrunite cerințele art. 164 din Codul de procedură civilă, urmează să se conexeze Dosarul nr. 201C/1996 la Dosarul nr. 200C/1996.

Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 11/1990 , Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994, statuând ca textul acestuia este conform Constituției, precum și pactelor și tratatelor internaționale la care România este parte.

În ceea ce privește concordanta sa cu dispozițiile art. 21 și ale art. 125 din Constituție privind accesul liber la justiție, respectiv la instanțele judecătorești, susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate, cît și opinia Tribunalului Municipiului București - Secția a IV-a civilă nu pot fi reținute, deoarece:

Comitetul Roman pentru Adoptii este, potrivit

art. 2 din Legea nr. 11/1990 , astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 24 iulie 1995, un organ guvernamental înființat în scopul supravegherii și sprijinirii acțiunilor de ocrotire a minorilor prin adopție și al realizării cooperării internaționale în aceasta materie.

Pentru realizarea acestui scop, în speta pentru a fi ocrotite cît și mai eficient interesele minorului, prin art. 4 din lege, s-a stabilit ca cererea pentru încuviințarea adopției, în cazul solicitanților străini, se depune la

acest organ guvernamental, care o va inainta, împreună cu actele privind adoptatul și actele privind adoptatorii, instanței competente. Prin aceasta Comitetul Roman pentru Adoptii nu se substituie instanței judecătorești și nici nu devine o instituție paralela acesteia, finalitatea textului legal atacat ca neconstitutional fiind aceea de a apara minorii de adoptiile internaționale fictive, interesate, pentru ca în țara străină aceștia sa beneficieze de garanțiile și normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii naționale.

Prin dispozițiile

art. 4 alin. 1 din Legea nr. 11/1990 , Comitetul Roman pentru Adoptii nu realizează justiția, nu devine instanța extraordinară și nici nu are competente în procedura de judecată, astfel ca nici una dintre dispozițiile art. 125 din Constituție nu este incalcata.

În ceea ce privește prevederile alin. 2 al art. 4 din lege, respectiv ca cererea de încuviințare a adopției, împreună cu actele prevăzute de art. 5 din lege (acte privind adoptatul și acte privind adoptatorii), se transmite spre soluționare instanței judecătorești, nu pot fi interpretate decît ca un sprijin competent al unui organ guvernamental la înfăptuirea justiției.

Același scop îl au și dispozițiile din art. 6 alin. 2 din lege, cu privire la citarea Comitetului Roman pentru Adoptii la judecarea cererilor de adoptii internaționale. Dispoziția este în concordanta cu art. 70 din Codul familiei, asa cum a fost modificat prin

art. 9 din Legea nr. 11/1990 , republicată, potrivit căruia "în condițiile legii, cei care justifica un interes legitim pot interveni în procesul privind încuviințarea adopției". Citarea este justificată de dispozițiile art. 42-44 din Codul de procedură civilă, dar și de normele Convenției asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea nr. 84/1994, și de cele ale Convenției europene în materia adopției de copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat prin Legea nr. 15/1993.

Conform art. 6-9 din Convenția de la Haga asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, autoritatea centrala desemnată sa aducă la îndeplinire obligațiile ce îi sunt impuse prin convenție, Comitetul Roman pentru Adoptii, în cazul României, este îndrituit sa i se adreseze comunicări, sa întocmească rapoarte, sa adune, sa păstreze, să efectueze schimb de informații referitoare la situația copilului și a viitorilor părinți adoptivi, în măsura necesară adopției, și sa ia măsurile cuvenite pentru a înlesni, urmări și activa procedura în vederea adopției, inclusiv să fie citata în instanța.