Decizia nr. 616/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. II alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004

pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Bălăgel în Dosarul nr. 105/R/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită admiterea excepției pentru aceleași motive pe care le-a invocat în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 105/R/2005, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004

pentru modificarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Nicolae Bălăgel cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva unei decizii civile pronunțate de aceeași curte de apel.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că, după modificările introduse în Codul de procedură civilă prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004 , în materia competenței de soluționare a apelului și recursului, aceeași instanță, după ce a soluționat calea de atac a apelului, a devenit competentă să soluționeze și recursul în aceeași cauză, ceea ce contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție. În opinia autorului excepției, instanța competentă să judece recursul, ca o cale extraordinară de atac, este Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, mai susține autorul excepției că printr-o ordonanță de urgență nu poate fi modificat Codul de procedură civilă, care este o lege organică.

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată și propune respingerea acesteia.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. II alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004

pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, ordonanță aprobată cu modificări prin

Legea nr. 493/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

"(2) Căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit la curțile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenței, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii, ale art. 21 alin. (3), referitor la accesul liber la justiție, ale art. 73 alin. (3), privind domeniul de reglementare al legii organice, ale art. 126 alin. (2), cu privire la instanțele judecătorești, și ale art. 129, referitor la folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate reglementează modificarea competenței de soluționare a căilor de atac, prevăzând trimiterea la tribunale, pe cale administrativă, a apelurilor aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a ordonanței de urgență criticate, respectiv trimiterea la curțile de apel a recursurilor aflate, la același moment, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Stabilirea, prin prevederile criticate, a unor noi reguli de competență a instanțelor judecătorești a fost determinată de necesitatea deblocării activității de soluționare a căilor de atac, pentru a asigura soluționarea acestora în termenul rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Soluția criticată de autorii excepției a mai fost de altfel examinată, în esență, de Curtea Constituțională, care a statuat, prin

Decizia nr. 361 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 22 august 2005, că "dispozițiile legale criticate constituie norme de procedură, iar potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, este la latitudinea legiuitorului reglementarea competenței, a procedurii și a căilor de atac".

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în decizia de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

În ce privește critica autorului excepției potrivit căreia Codul de procedură civilă fiind o lege organică trebuie modificat tot printr-o lege organică, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată. În jurisprudența Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile privind procedura de judecată și cele privind competența instanțelor judecătorești nu sunt de domeniul legilor organice, nefiind prevăzute ca atare nici de dispozițiile art. 73 alin. (3), nici de cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004

pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Bălăgel în Dosarul nr. 105/R/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2005.