Decizia nr. 646/2005

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecator

Aspazia Cojocaru - judecator

Constantin Doldur - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Petre Ninosu - judecator

Ion Predescu - judecator

Serban Viorel Stanoiu - judecator

Marinela Minca - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 și art. 262 din Codul de procedură penala, excepție ridicata de Mihaela Lupu în Dosarul nr. 9.123/2004 al Judecatoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal se prezinta, personal, autoarea excepției și se constata lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Autoarea excepției solicita admiterea excepției de neconstitutionalitate, sens în care depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate nu vin în contradictie cu prevederile din Legea fundamentala invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 3 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 9.123/2004, Judecatoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 și art. 262 din Codul de procedură penala, excepție ridicata de Mihaela Lupu în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine ca dispozitiile art. 63 alin. 2 și ale art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penala contravin prevederilor constitutionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum și celor care reglementeaza activitatea Ministerului Public, deoarece, în opinia sa, procurorul nu are calitatea de magistrat și, de vreme ce este doar un organ exclusiv de urmărire penala care conduce și supraveghează activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, nu poate îndeplini deopotriva functia de urmărire și de instructie penala prin posibilitatea de a administra probe în procesul penal.

Autoarea excepției arata ca prevederile art. 262 din Codul de procedură penala contravin dispozițiilor referitoare la garantarea dreptului la aparare, deoarece ofera procurorului posibilitatea de a aprecia discretionar rezolvarea unei cauze penale, atâta timp cat în prezenta cauza i-a fost respinsa cererea de probatorii formulata cu ocazia prezentarii materialului de urmărire penala.

Judecatoria Sectorului 4 București opineaza ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece nici unul dintre principiile constitutionale enuntate nu este încălcat de prevederile legale criticate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece Ministerului Public, prin procurori, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societatii și de aparator al ordinii de drept, al drepturilor și libertatilor cetatenilor, îi revine sarcina sa lamureasca cauza sub toate aspectele. Aprecierea probelor de către procurori nu prejudeca procesul penal, ci determina doar modul în care se finalizează urmarirea penala. Instanța de judecată este cea care face aprecierea finala a probelor administrate în cele doua faze ale procesului penal.

De altfel, prevederile articolelor menționate, referitoare la dreptul la un proces echitabil, nu impun o delimitare între functiile de urmărire și instructie, ci separarea stricta a acestora de functia de judecată, ceea ce presupune ca persoana care are competența de a hotari asupra temeiniciei acuzatiilor de natura penala sa nu poata desfășura acte de urmărire penala în aceeasi cauza.

Referitor la critica formulata cu privire la art. 262 din Codul de procedură penala, Guvernul apreciaza ca acestea nu contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, ci, dimpotriva, raspund exigentelor constitutionale, intrucat îi impun procurorului sa adopte o solutie de finalizare a urmaririi penale numai atunci când constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului și, respectiv, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare și legal administrate.

Imprejurarea ca în speta se invoca o atitudine discretionara a procurorului, care a respins în mod nejustificat o cerere de completare a probatoriului formulata cu ocazia prezentarii materialului de urmărire penala, nu atrage neconstitutionalitatea art. 262 din Codul de procedură penala. Aplicarea în concret a dispozițiilor legale menționate nu poate face obiectul controlului de constituționalitate, excedand competentelor Curtii Constitutionale, astfel cum sunt stabilite prin

Legea nr. 47/1992 , ele constituind atributul exclusiv al instanței de judecată, care este obligata ca, la prima infatisare, sa verifice regularitatea actului de sesizare, astfel cum prevad dispozitiile art. 300 alin. 1 din Codul de procedură penala.

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale referitoare la aprecierea și administrarea probelor nu opresc părțile interesate de a se adresa justiției pentru apararea drepturilor, libertatilor și intereselor legitime, acestea beneficiind de toate garantiile care condiționeaza procesul echitabil. De asemenea, prerogativele privind aprecierea probelor în procesul penal, încredințate de legiuitor procurorului, reprezinta o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de art. 131 din Constitutie, și nu o încălcare a acestor dispozitii.

Cat priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 262 din Codul de procedură penala, față de art. 24 alin. (1) din Legea fundamentala, Avocatul Poporului apreciaza ca acestea din urma nu au incidența în cauza.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine urmatoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate.

Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 și art. 262 din Codul de procedură penala, cu urmatorul continut:

- Art. 63 alin. 2 - Probele și aprecierea lor:

"Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmărire penala sau de instanța de judecată în urma examinarii tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevarului.";

- Art. 65 alin. 1 - Sarcina administrarii probelor:

"Sarcina administrarii probelor în procesul penal revine organului de urmărire penala și instanței de judecată.";

- Art. 262 - Rezolvarea cauzelor:

"Dacă procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare și legal administrate, procedeaza, după caz, astfel:

1. când din materialul de urmărire penala rezultă ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau de inculpat și ca acesta raspunde penal:

a) dacă actiunea penala nu a fost pusa în miscare în cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penala și dispune trimiterea în judecata;

b) dacă actiunea penala a fost pusa în miscare în cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecata;

2. da ordonanța prin care:

a) claseaza, scoate de sub urmărire sau inceteaza urmarirea penala potrivit dispozițiilor art. 11.

Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire penala în temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal;

b) suspenda urmarirea penala, atunci când constata existenta unei cauze de suspendarea urmaririi."

Autorul excepției de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind liberul acces la justiție, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la aparare, ale art. 131 alin. (1) și (3) privind activitatea Ministerului Public, precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinand excepția de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii art. 63 alin. 2 și art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penala s-a mai pronuntat prin

Decizia nr. 343 din 21 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 25 octombrie 2004. Cu acel prilej Curtea a constatat ca prerogativele încredințate procurorului de către legiuitor, privind administrarea și aprecierea probelor în cursul urmaririi penale, reprezinta o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de prevederile art. 131 din Constitutie, republicată, iar nu o încălcare a acestor dispozitii constitutionale, asa cum neintemeiat sustine autoarea excepției de neconstitutionalitate. Potrivit Constituției României, Ministerul Public este o parte componenta a autorității judecătorești, și nu a puterii executive sau a administrației publice. În calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societatii și de aparator al ordinii de drept, al drepturilor și libertatilor cetatenilor, Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmărire penala sa caute, sa administreze și sa aprecieze probele care servesc la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea persoanei care a savarsit-o și la cunoasterea tuturor imprejurarilor pentru justa solutionare a cauzei.

Curtea a mai constatat că nu poate retine nici critica dispozițiilor art. 63 alin. 2 și ale art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penala, în raport de prevederile constitutionale care consacra dreptul părții la un proces echitabil, intrucat dreptul invinuitului sau inculpatului de a propune probe și de a cere administrarea lor se păstrează în tot cursul urmaririi penale, precum și în cursul judecatii, când acesta poate să solicite respingerea probelor cerute de procuror și de părți, ca o consecința a dreptului sau la aparare.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.

Cat priveste critica referitoare la prevederile art. 262 din Codul de procedură penala, Curtea constata că nu se poate sustine ca acestea aduc atingere dreptului la aparare, intrucat, în măsura în care partea interesata considera ca procurorul a pronuntat în mod discretionar una dintre solutiile menționate în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arata judecatorului în ce consta nelegalitatea comisa, cat și, în cazul dispunerii unei solutii de scoatere de sub urmărire penala sau de incetare a urmaririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 și 278^1 din Codul de procedură penala, plangere contra actelor procurorului la procurorul ierarhic superior ori la instanța de judecată, după caz.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 și art. 262 din Codul de procedură penala, excepție ridicata de Mihaela Lupu în Dosarul nr. 9.123/2004 al Judecatoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în sedinta publică din data de 29 noiembrie 2005.