Decizia nr. 687/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 1.045/COM/2004 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Rodica Rotaru pentru Societatea Comercială Perla Majestic - S.A. din Mamaia, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, consilierul juridic al Societății Comerciale Perla Majestic - S.A. solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din 11 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.045/COM/2004, Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale. Excepția a fost ridicată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. din Brașov cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Tribunalul Constanța - Secția comercială într-un dosar având ca obiect soluționarea unei ordonanțe președințiale privind executarea unei hotărâri AGA.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia critică interpretarea dată de Curtea de Apel Constanța și modul de aplicare al textului de lege criticat, susținând că acesta este neconstituțional, deoarece încalcă dispozițiile art. 21 și 129 din Constituție, precum și dreptul de a declara o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești, fiind astfel limitat accesul societății la actul de justiție la toate nivelurile și căile de atac prevăzute în mod nediscriminatoriu și egal pentru toate părțile dintr-un litigiu.

Curtea de apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal arată că dispoziția de lege criticată nu încalcă prevederile art. 21 și 129 din Constituție. Arată că este în competența exclusivă a legiuitorului instituirea unor proceduri speciale sau particularități procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părților. Prin urmare, în considerarea unor situații deosebite se pot institui reguli și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale. în cauză, în procedura specială a ordonanței președințiale, în cadrul căreia se poate solicita suspendarea executării hotărârii adunării generale, legiuitorul a înțeles să prevadă, ca particularitate, posibilitatea atacării cu recurs doar în situația în care s-a admis suspendarea executării hotărârii adunării generale, considerând situația aceasta ca fiind cea mai posibil de vătămat părțile în drepturile și interesele lor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. în acest sens arată că reglementarea posibilității exercitării căii de atac a recursului doar împotriva ordonanței președințiale prin care s-a dispus suspendarea executării hotărârii adunării generale constituie o normă procedurală derogatorie, menită să evite prejudicierea intereselor societății comerciale și care răspunde unor rațiuni de ordin comercial, domeniu ce reclamă desfășurarea cu celeritate a raporturilor juridice.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu înfrânge prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că, de fapt, autorul excepției se referă la art. 133 alin. (3) din lege. Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(3) împotriva ordonanței de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunțare."

În susținerea neconstituționalității acestei dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21, privind accesul liber la justiție, și ale art. 129, privind folosirea căilor de atac. De asemenea, din motivarea excepției rezultă că este invocată și încălcarea principiului egalității și nediscriminării, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, deși acest text nu este indicat în mod expres.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în jurisprudența sa, în legătură cu dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 129, a statuat că Legea fundamentală lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată și a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, cu condiția să nu fie încălcate dispozițiile constituționale privind drepturile omului.

De asemenea, Curtea a stabilit în mod constant, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că, în sensul Constituției, principiul egalității nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferență de tratament juridic în cazul unor situații diferite. Dimpotrivă, aplicarea unor tratamente juridice diferite pentru situații deosebite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv, este în acord cu principiul constituțional al egalității și nediscriminării. Or, Curtea reține că, în cauză, este normal ca legea să prevadă dreptul la recurs numai împotriva ordonanței prin care se dispune suspendarea executării hotărârii luate de adunarea generală a acționarilor, întrucât aceasta creează o situație care se abate de la regula caracterului obligatoriu al hotărârilor luate de adunarea generală, înscrisă în alin. (1) al

art. 132 din Legea nr. 31/1990 .

În același timp, în jurisprudența Curții Constituționale s-a stabilit, cu valoare de principiu, că restrângerea prin lege a posibilității exercitării căilor de atac, ordinare sau extraordinare, în materie civilă, este constituțională, nefiind contrară

art. 129 din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 3 din 30 iunie 1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 15 iulie 1992, s-a statuat că "atât în sistemul nostru procedural, cât și în alte țări, legea exclude folosirea unor căi de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită modicității obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecție a unor interese sociale, fie pentru că natura cauzei impune o rezolvare promptă și definitivă".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 1.045/COM/2004 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2005.