Decizia nr. 3/1992

Publicată în : MONITORUL OFICIAL nr. 162 din 15 iulie 1992

Prin sesizarea înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 35 din 22 iunie 1992, un grup de 26 senatori, în conformitate cu dispozițiile art. 144 din Constituția României, ale art. 13 alin. 1 A(a) și ale

art. 17 și următoarele din Legea nr. 47/1992 , solicita examinarea și constatarea neconstitutionalitatii dispozițiilor cuprinse în art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului.

Curtea, în baza

art. 3 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 , constata mai întîi ca este competența, potrivit art. 144 lit. a) din Constituție, să soluționeze sesizarea, iar aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

Grupul de senatori care a sesizat Curtea constata constituționalitatea dispoziției înscrise în art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, potrivit căreia "Împotriva hotărîrilor definitive, pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi, nu exista cale de atac", considerind-o contrară dispozițiilor art. 128 din Constituție, care prevăd ca "Împotriva hotărîrilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Se apreciază ca precizarea "în condițiile legii" nu înseamnă o posibilitate de restringere a dreptului de a exercita căile de atac, ci se referă la reglementarea condițiilor procedurale de folosire a acestora. Recunoscîndu-se existenta unor cazuri în care restrîngerea dreptului de exercitare a căilor de atac "se admite și se practica doar într-un singur sens și anume, în privinta căilor ordinare de atac", se considera că nu este însă admisibilă interzicerea căilor extraordinare de atac, astfel cum procedează art. 85 alin. 2. Referitor la oportunitatea acestui text, se arata ca "Parlamentul a avut în vedere asigurarea operativitatii în rezolvarea tuturor problemelor legate de desfășurarea alegerilor, precum și interesul legat de stabilirea rezultatelor alegerilor" și ca asemenea argumente puteau avea o oarecare forta de justificare a dispoziției dacă hotărîrile pronunțate de instanțele judecătorești pe baza Legii pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului s-ar rezuma doar la soluționarea contestațiilor vizind corectitudinea listelor electorale, constituirea birourilor electorale, candidaturile depuse sau măsurile luate de birourile electorale. Se apreciază apoi că nu se poate admite ca hotărîrile pronunțate în legătură cu contravențiile și infracțiunile stabilite prin Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului sa nu poate fi atacată prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Potrivit

art. 19 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 , Curtea a solicitat celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului punctul lor de vedere. În răspunsul sau, Guvernul precizează, între altele ca "Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului constituie sediul materiei pentru procedura de organizare și desfășurare a alegerilor și nu pentru acțiuni penale sau contravenționale al căror sediu se afla în Codul penal și în

Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor".

Curtea Constituțională,

vazind dispozițiile legale invocate, sesizarea grupului de senatori, punctul de vedere al Guvernului și ținînd seama de dispozițiile

art. 20 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Nu poate fi primită interpretarea de sesizare, data art. 128 din Constituției, în sensul că mențiunea "în condițiile legii" nu înseamnă și o posibilitate de a restringe dreptul de exercitare a căilor de atac. De altfel, chiar în sesizare se recunoaște ca se admite și se practica restrîngerea acestui drept. Într-adevăr, atît în sistemul nostru procesual, cît și în alte tari, legea exclude folosirea unor cai de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită modicitatii obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecție a unor interese sociale, fie pentru ca natura cauzei impune o rezolvare prompta și definitivă. Desigur, aceste excepții trebuie să fie expres prevăzute de lege și nu pot fi extinse prin analogie. Afirmatia din sesizare, în sensul că aceasta restringere poate viza numai căile ordinare de atac, este contrazisa de dispozițiile legale care exclud, uneori, și exercitarea căilor extraordinare de atac: art. 34 alin. 1 Cod procedura civilă, ca și art. 52 alin. 6 Cod procedura penală dispun ca încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea nu sînt supuse nici unei cai de atac; art. 40 alin. 4 Cod procedura civilă prevede că hotărîrea de strămutare nu este supusă nici unei cai de atac; art. 619 alin. 4 Cod procedura civilă dispune ca hotărîrea data în materie de divorț nu este supusă revizuirii.

În Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, art. 85 alin. 2 introduce o restrictie privind folosirea căilor extraordinare de atac, ca fiind impusa, astfel cum de altfel se arata și în sesizare, de necesitatea asigurării operativitatii în rezolvarea tuturor problemelor legate de desfășurarea alegerilor, precum și de interesul stabilitatii rezultatelor alegerilor. Într-adevăr, procedura alegerilor presupune, într-o ordine fireasca, o succesiune de etape - stabilirea listelor electorale și a secțiilor de votare, eliberarea cărților de alegator, înființarea birourilor electorale, depunerea candidaturilor, campania electorală, desfășurarea votării, stabilirea rezultatelor -, fiecare trebuind să se finalizeze în termenele prevăzute de lege. În stabilirea acestor termene s-a avut în vedere și posibilitatea formulării unor contestații, intimpinari sau recursuri, astfel încît neregularitățile produse în procesul electoral să poată fi indepartate. A permite însă și folosirea căilor extraordinare de atac, după regulile dreptului comun, care prevăd termene de exercitare ce nu sînt compatibile cu rigoarea și celeritatea procedurii electorale, cum este, de exemplu, termenul de un an de la rămînerea definitivă a hotărîrii pentru exercitarea recursului extraordinar, ar insemna practic să se implice desfășurarea alegerilor sau să se pună sub semnul incertitudinii un timp îndelungat rezultatele alegerilor. Acest specific, existent în materie electorală, a impus dispoziția din art. 85 alin. 2, care nu contravine Constituției. Aceasta dispoziție se aplică, însă, numai în materia contenciosului electoral. Soluția rezultă cu claritate și fără posibilitate de dubiu, dacă textul din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului sînt interpretate sistematic. Astfel, alin. 2 nu poate fi rupt de prevederile din alin. 1, care se referă la judecarea de către instanțe a intimpinarilor, contestațiilor sau a oricăror alte cereri prevăzute de lege, adică acte specifice procesului electoral. Este apoi de observat ca alin. 2 se referă la hotărîri definitive pronunțate de instanțele judecătorești "potrivit prezentei legi", or, în cazul contravențiilor și a infracțiunilor, judecata și pronunțarea se fac potrivit dispozițiilor

Legii nr. 32/1968

și ale

Legii nr. 61/1991

(care se completează cu dispozițiile din codurile de procedura civilă și penală), astfel cum prevede în mod expres art. 74 alin. 3 și 4 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, respectiv potrivit prevederilor din Codul de procedură penală. Hotărîrile pronunțate în aceste materii sînt, deci, supuse căilor de atac stabilite în actele normative menționate, art. 85 alin. 2 neaducind în privinta lor nici o restrictie.

Vazind și dispozițiile art. 145 alin. (2) din Constituție și

art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 47/1992 , pentru motivele arătate, Curtea, în unanimitate,

În numele legii

DECIDE:

1. Dispoziția cuprinsă în art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului este constituțională.

2. Prezenta decizie se comunică Președintelui României și Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc în data de 30 iunie 1992 și la ea au participat Vasile Gionea, președinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu și Victor Dan Zlatescu, judecători.