HG nr. 1875/2005

Prezenta hotărâre are ca obiectiv stabilirea măsurilor pentru protejarea sănătății și securității lucrătorilor față de riscurile care decurg sau este posibil sa decurgă din expunerea la azbest în timpul desfășurării muncii, inclusiv prevenirea acestor riscuri.

Prezenta hotărâre stabilește valorile limita și alte dispoziții specifice.

Fără a aduce prejudicii aplicării altor dispoziții privind comercializarea și folosirea azbestului, se interzic activitățile care expun lucrătorii la fibre de azbest în timpul:

a) extractiei azbestului;

b) fabricării și prelucrării produselor din azbest;

c) fabricării și prelucrării produselor cu conținut de azbest adăugat în mod deliberat.

Fac excepție de la prevederile alin. (1) activitățile de tratare și eliminare a produselor provenite din demolarea și îndepărtarea azbestului.

Dacă expunerea lucrătorului este sporadica și de mica intensitate și dacă din rezultatele evaluării riscurilor, prevăzută la art. 8, rezultă în mod clar ca limita expunerii la azbest nu va fi depășită în aerul din zona de activitate, prevederile art. 11-15 și ale art. 39-44 nu vor fi aplicate, în cazul în care procesul de muncă implica:

a) activități de întreținere de scurta durata și discontinue, în care se manipuleaza numai materiale nefriabile;

b) îndepărtarea fără deteriorare a unor materiale nedegradate în care fibrele de azbest sunt legate strâns într-o matrice;

c) incapsularea sau acoperirea cu invelis protector a unor materiale cu conținut de azbest care se afla în stare buna;

d) monitorizarea și controlul aerului, pecum și prelevarea de esantioane pentru a se determina dacă un anumit material conține azbest.

Definirea expunerilor sporadice și a expunerilor de mica intensitate, prevăzute la alin. (1), se va face de către institutele de sănătate publică ale Ministerului Sănătății, pe baza studiilor epidemiologice.

Activitățile prevăzute la art. 4 trebuie să facă obiectul unui sistem de notificare coordonat de Inspecția Muncii și de direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București.

Situațiile prevăzute la art. 9 fac excepție de la prevederile alin. (1).

Pentru toate activitățile prevăzute la art. 4, expunerea lucrătorilor la pulberea provenită din azbest sau din materiale cu conținut de azbest, la locul de muncă, trebuie redusă la minim și, în orice caz, sub valoarea limita prevăzută la art. 5, în special prin luarea următoarelor măsuri:

a) numărul lucrătorilor expusi sau care pot fi expusi la pulberea provenită din azbest sau din materiale cu conținut de azbest trebuie să fie cat mai mic posibil;

b) procesele de muncă trebuie concepute astfel încât sa nu producă pulbere de azbest sau, dacă acest lucru se dovedește imposibil, sa nu se producă degajare de pulbere de azbest în aer;

c) toate construcțiile și echipamentele implicate în tratarea azbestului trebuie să poată fi curatate și întreținute cu regularitate și eficacitate;

d) azbestul sau materialele care degaja pulbere de azbest sau conțin azbest trebuie depozitate și transportate în ambalaje etanse adecvate;

e) deșeurile trebuie colectate și indepartate de la locul de muncă în cel mai scurt timp posibil, în ambalaje etanse adecvate, prevăzute cu etichete care să indice ca acestea conțin azbest.

Măsura prevăzută la alin. (1) lit. e) nu se aplică activităților miniere.

Deșeurile prevăzute la alin. (1) lit. e) trebuie tratate ulterior, în conformitate cu prevederile legale referitoare la deșeurile periculoase.

Atunci când se depășește valoarea limita prevăzută la art. 5, angajatorul trebuie să ia măsuri pentru identificarea cauzelor acestei depășiri și măsuri adecvate pentru remedierea situației, în cel mai scurt timp posibil.

Este interzisă continuarea lucrului în zona afectată potrivit alin. (1) până la luarea măsurilor adecvate pentru protecția lucrătorilor.

Dacă expunerea nu poate fi redusă prin alte mijloace și respectarea valorii limita impune utilizarea echipamentului individual de protecție respiratorie pentru fiecare lucrator, purtarea acestuia nu are caracter permanent, iar durata sa de utilizare trebuie să se limiteze la minimul strict necesar.

În timpul activităților care necesita purtarea unui echipament individual de protecție respiratorie, trebuie să se prevadă pauze de lucru, în funcție de condițiile fizice și climatologice, în acord cu lucrătorii și/sau cu reprezentanții acestora.

Înainte de începerea lucrărilor de demolare sau de întreținere, angajatorii trebuie să ia toate măsurile adecvate de securitate și sănătate în munca.

Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorii pot solicita informații de la proprietarii construcțiilor, pentru a identifica materialele care pot conține azbest.

Dacă exista cea mai mica indoiala privind prezenta azbestului într-un material sau într-o construcție, trebuie să se respecte prevederile prezentei hotărâri.

Angajatorul trebuie să stabilească un plan de lucru înaintea începerii lucrărilor de demolare ori de îndepărtare a azbestului și/sau a materialelor cu conținut de azbest din clădiri, structuri, aparate, instalații și vapoare.

Planul prevăzut la alin. (1) trebuie să prevadă următoarele măsuri pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă:

a) eliminarea azbestului și/sau a materialelor cu conținut de azbest înainte de aplicarea tehnicilor de demolare, cu excepția cazului în care aceasta eliminare ar avea un risc mai mare pentru lucrători decât dacă azbestul și/sau materialele cu conținut de azbest ar fi lăsate acolo unde se afla;

b) asigurarea, dacă este necesar, a echipamentului individual de protecție prevăzut la art. 28 lit. a);

c) verificarea absentei riscurilor datorate expunerii la azbest la locul de muncă, după terminarea lucrărilor de îndepărtare a azbestului sau de demolare.

Planul de lucru trebuie să cuprindă informații privind:

a) natura și durata probabila a lucrărilor;

b) locul unde se efectuează lucrările;

c) metodele aplicate atunci când lucrările presupun manipularea azbestului sau a materialelor cu conținut de azbest;

d) caracteristicile echipamentelor utilizate pentru protecția și decontaminarea celor care efectuează lucrările;

e) metodele aplicate pentru protecția altor persoane prezente la locul unde se efectuează lucrările sau în apropierea acestora.

La solicitarea inspectoratului teritorial de muncă și a direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, angajatorul trebuie să transmită planul prevăzut la alin. (1) înainte de începerea lucrărilor, cu excepția cazurilor de urgenta.

Angajatorii au obligația să asigure o instruire adecvată pentru toți lucrătorii care sunt sau pot fi expusi la pulbere care conține azbest.

Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie efectuată periodic.

Toate cheltuielile necesare efectuării instruirii prevăzute la alin. (1) se suporta de către angajator.

Conținutul instruirii trebuie să fie ușor de înțeles pentru lucrători și trebuie să le permită acestora sa dobândească pregătirea și să-și însușească cunoștințele necesare în materie de prevenire și de securitate, în special în ceea ce privește:

a) proprietățile azbestului și efectele lui asupra sănătății, inclusiv efectul sinergic al fumatului;

b) tipurile de produse și materiale care pot conține azbest;

c) operațiile care pot conduce la expunerea la azbest și importanța controalelor preventive pentru reducerea la minim a expunerii;

d) practicile profesionale sigure, controalele și echipamentele de protecție;

e) rolul adecvat, alegerea, selectarea, limitarile și utilizarea corespunzătoare a echipamentelor de respiratie;

f) procedurile de urgenta;

g) procedurile de decontaminare;

h) eliminarea deșeurilor;

i) cerințele în materie de supraveghere medicală.

Înainte de a executa lucrări de demolare sau de îndepărtare a azbestului, întreprinderile trebuie să facă dovada capacității lor în acest domeniu.

Dovada se face potrivit reglementărilor în vigoare.

Pentru toate activitățile prevăzute la art. 4 și 9, angajatorul trebuie să asigure lucrătorilor îmbrăcăminte de lucru și/sau echipament individual de protecție adecvat.

Este interzisă scoaterea imbracamintei de lucru și/sau a echipamentului individual de protecție, prevăzute la alin. (1), în afară întreprinderii, pentru a fi purtate, spalate sau pentru alte operații de întreținere.

Este permisă spalarea imbracamintei de lucru și/sau a echipamentului individual de protecție, prevăzute la alin. (1), în spălătorii dotate pentru acest tip de operații, situate în afară întreprinderii, numai dacă în întreprinderea respectiva nu se poate efectua curatarea.

În situația prevăzută la alin. (3), îmbrăcămintea de lucru și/sau echipamentele individuale de protecție trebuie transportate în containere închise.

Angajatorul trebuie să asigure vestiare separate pentru echipamentele individuale de protecție și/sau îmbrăcămintea de lucru, prevăzute la alin. (1), și pentru îmbrăcămintea personală.

Echipamentele individuale de protecție prevăzute la alin. (1) trebuie să fie plasate într-un loc bine definit și trebuie verificate și curatate după fiecare utilizare.

Angajatorul trebuie să ia măsurile adecvate pentru repararea sau înlocuirea, înainte de reutilizare, a echipamentelor prevăzute la alin. (1) care sunt defecte.

În cazul oricărei activități prevăzute la art. 4, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii și/sau reprezentanții lor din întreprindere ori din unitate sa primească toate informațiile adecvate referitoare la:

a) riscurile potențiale pentru sănătate datorate expunerii la pulberea provenită din azbest și/sau din materiale cu conținut de azbest;

b) existenta valorilor limita de expunere reglementate și necesitatea supravegherii atmosferei;

c) măsurile de igiena, inclusiv necesitatea de a se abține de la fumat;

d) măsurile preventive care trebuie luate la purtarea echipamentelor individuale de protecție;

e) măsurile preventive speciale destinate minimizarii expunerii la azbest.

Angajatorul ia măsuri, în afară celor prevăzute la alin. (1) și sub rezerva art. 9, pentru ca:

a) lucrătorii și/sau reprezentanții lor din întreprindere ori din unitate să aibă acces la rezultatele determinarilor conținutului de azbest în aer și sa primească explicații referitoare la semnificatia acestor rezultate;

b) lucrătorii implicați și reprezentanții lor în cadrul întreprinderii sau al unității să fie informati, cat mai curând posibil, dacă rezultatele depășesc valoarea limita stabilită la art. 5, despre aceste depășiri și cauzele lor și să fie consultați cu privire la măsurile care trebuie să fie luate sau, în situații de urgenta, să fie informati cu privire la măsurile adoptate.

Angajatorul asigura, sub rezerva art. 9, evaluarea stării de sănătate pentru fiecare lucrator înaintea expunerii la pulberi de azbest și/sau de materiale cu conținut de azbest.

Evaluarea prevăzută la alin. (1) trebuie să includă un examen specific al aparatului respirator, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

O noua evaluare a stării de sănătate, pentru fiecare lucrator, trebuie să se realizeze cel puțin o dată la fiecare 3 ani, pe toată perioada în care are loc expunerea.

Medicul de medicina a muncii trebuie să întocmească un dosar medical pentru fiecare lucrator, potrivit reglementărilor în vigoare.

În urma supravegherii medicale prevăzute la art. 39, medicul de medicina a muncii trebuie să recomande angajatorului sau sa determine eventualele măsuri individuale de protecție ori de prevenire care trebuie luate.

Măsurile prevăzute la alin. (1) pot include, dacă este cazul, retragerea lucrătorului afectat de la orice expunere la pulberile provenite din azbest și/sau din materiale cu conținut de azbest.

Medicul de medicina a muncii trebuie să furnizeze lucrătorilor vizati informații și recomandări cu privire la evaluarea stării lor de sănătate la care pot fi supuși după încetarea expunerii la azbest și/sau la materiale cu conținut de azbest.

Medicul de medicina a muncii care răspunde de supravegherea medicală a lucrătorilor poate recomanda continuarea supravegherii medicale după încetarea expunerii, pe durata pe care o considera necesară pentru a proteja sănătatea persoanei în cauza.

Continuarea supravegherii sănătății prevăzută la alin. (2) se face potrivit reglementărilor în vigoare.

Angajatorul tine evidenta lucrătorilor desemnați să efectueze activitățile prevăzute la art. 4 într-un registru în care trebuie să indice natura și durata activității acestora, precum și a expunerii la care aceștia sunt supuși, sub rezerva art. 9.

Medicul de medicina a muncii responsabil cu supravegherea stării de sănătate poate avea acces la registrul prevăzut la alin. (1).

Fiecare lucrator interesat poate avea acces la propriile lui rezultate conținute în registrul prevăzut la alin. (1).

Lucrătorii și/sau reprezentanții lor din întreprindere ori din unitate pot avea acces la informațiile colective anonime cuprinse în registrul prevăzut la alin. (1).

Registrul prevăzut la art. 43 alin. (1) și dosarele medicale individuale prevăzute la art. 39 trebuie păstrate cel puțin 40 de ani de la încetarea expunerii, potrivit reglementărilor în vigoare.

În cazul în care întreprinderea își încetează activitatea, angajatorul trebuie să predea direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București documentele prevăzute la alin. (1), potrivit reglementărilor în vigoare.

Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea disciplinară, administrativă, materială, civilă sau penală, după caz, potrivit legislației naționale care transpune

Directiva 89/391/CEE

.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către inspectorii de muncă din cadrul Inspecției Muncii și de către inspectorii de sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătății.

Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006, cu excepția art. 7 care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abroga orice alte dispoziții contrare.