Decizia nr. 679/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Liviu Ștefan Cojocaru în Dosarul nr. 1.317/2005 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.317/2005, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Liviu Ștefan Cojocaru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (4), precum și ale art. 136 alin. (5) din Constituție, deoarece, în temeiul prevederilor legale criticate, proprietarul își pierde dreptul său de proprietate prin nerespectarea unui termen de natură administrativă, fiind încălcat și principiul constituțional al accesului liber la justiție, datorită obligativității parcurgerii unei jurisdicții speciale administrative.

Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă apreciază că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile

art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, cu următorul conținut: "(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."

Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.

Legea nr. 10/2001 , modificată și completată prin titlul I al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare.

În prezent,

art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

a devenit art. 22 alin. (5), cu același conținut.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (4), referitoare la accesul liber la justiție și la caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative, și în art. 136 alin. (5), privind caracterul inviolabil al proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile

art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 22 alin. (5), au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, Curtea statuând, prin mai multe decizii, că aceste texte de lege sunt constituționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 99 din 22 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 aprilie 2005, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă art. 21 alin. (1) din Constituție, referitor la accesul liber la justiție, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

În ceea ce privește raportarea criticii de neconstituționalitate la dispozițiile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (4), privind caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor administrative, prin

Decizia nr. 307 din 14 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 26 iulie 2005, Curtea a reținut că prevederile

art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , în prezent art. 22 alin. (5), instituie obligativitatea procedurii administrative prealabile a notificării pentru obținerea reparațiilor în natură sau prin echivalent pe care legea le prevede, și nu o jurisdicție specială administrativă.

De asemenea, prin

Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 9 aprilie 2004, Curtea a examinat constituționalitatea

art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , prin raportare, între alte dispoziții, și la cele cuprinse în art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală, și a reținut că acesta este constituțional.

Cele statuate prin deciziile anterior menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Liviu Ștefan Cojocaru în Dosarul nr. 1.317/2005 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2005.