Decizia nr. 644/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 180/COM/2005 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 586 D/2005, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 335/COM/2005 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor sus-menționate, având în vedere obiectul identic al excepțiilor ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 586 D/2005 la Dosarul nr. 585 D/2005, care este primul înregistrat.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul acesteia critică modul în care instanța de judecată a aplicat legea, ceea ce nu poate face obiectul controlului de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 9 iunie 2005, pronunțate în dosarele nr. 180/COM/2005 și nr. 335/COM/2005, Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" - S.A. din Brașov în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor împotriva sentințelor prin care s-au respins cererile de suspendare a executării unor hotărâri ale adunărilor generale extraordinare ale acționarilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia critică interpretarea dată de Curtea de Apel Constanța și modul de aplicare a

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , susținând că acest text este neconstituțional pentru că încalcă dispozițiile art. 21 și 129 din Constituția României, precum și dreptul de a avea acces la o singură cale de atac împotriva hotărârii judecătorești, fiind astfel limitat accesul societății la actul de justiție la toate nivelurile și căile de atac, prevăzute în mod nediscriminatoriu și egal pentru toate părțile dintr-un litigiu.

De asemenea, autorul excepției susține că

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , potrivit opiniei instanței de recurs, permite doar unei părți aflate în litigiu de a ataca hotărârea pronunțată de către instanța de judecată, iar celeilalte părți îi refuză acest drept, deși atât reclamantul, cât și pârâtul au aceleași drepturi procesuale, iar reglementările de drept comun în materia ordonanței președințiale, art. 581-582 din Codul de procedură civilă, permit tuturor părților aflate în litigiu a ataca cu recurs ordonanța pronunțată de instanța de fond (art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă), indiferent dacă prin aceasta se admite sau se respinge acțiunea introductivă.

Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat este constituțional, deoarece "în procedura specială a ordonanței președințiale, în cadrul căreia se poate solicita suspendarea executării hotărârii adunării generale, legiuitorul a înțeles să prevadă, ca particularitate, posibilitatea atacării cu recurs doar în situația în care s-a admis suspendarea executării hotărârii adunării generale a acționarilor, considerând situația aceasta ca fiind cea mai posibil de vătămat părțile în drepturile și interesele lor".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

sunt constituționale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudența sa.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul cuprins: "Împotriva ordonanței de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunțare."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) și (2), privind accesul liber la justiție, și ale art. 129, privind folosirea căilor de atac, din Constituție. De asemenea, din motivarea excepției rezultă că este invocată și încălcarea principiului egalității și nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, deși acest text nu este indicat în mod expres.

Examinând excepția, Curtea Constituțională reține că aceasta este nefondată.

Curtea a statuat în jurisprudența sa, în legătură cu dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 129, că Legea fundamentală lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată și a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, cu condiția să nu fie încălcate dispozițiile constituționale privind drepturile omului.

De asemenea, Curtea a stabilit în mod constant, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că, în sensul Constituției, principiul egalității nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferență de tratament juridic în cazul unor situații diferite.

Dimpotrivă, aplicarea unor tratamente juridice diferite pentru situații deosebite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv, este în acord cu principiul constituțional al egalității și nediscriminării. Or, Curtea reține că în cauză este normal ca legea să prevadă dreptul la recurs numai împotriva ordonanței prin care se dispune suspendarea executării hotărârii luate de adunarea generală a acționarilor, întrucât aceasta creează o situație care se abate de la regula caracterului obligatoriu al hotărârilor luate de adunarea generală, înscrisă în alin. (1) al

art. 132 din Legea nr. 31/1990 .

În același timp, în jurisprudența Curții Constituționale s-a stabilit, cu valoare de principiu, că restrângerea prin lege a posibilității exercitării căilor de atac, ordinare sau extraordinare, în materie civilă, este constituțională, nefiind contrară art. 128 din Constituție (devenit

art. 129 după revizuirea acesteia). Astfel, prin Decizia nr. 3 din 30 iunie 1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 15 iulie 1992, s-a statuat că "atât în sistemul nostru procedural, cât și în alte țări, legea exclude folosirea unor căi de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită modicității obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecție a unor interese sociale, fie pentru că natura cauzei impune o rezolvare promptă și definitivă".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" - S.A. din Brașov în dosarele nr. 180/COM/2005 și nr. 335/COM/2005 ale Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 noiembrie 2005.