OUG nr. 25/1997

Adoptia este o măsura specială de protecție a drepturilor copilului, prin care se stabilește filiația între cel care adopta și copil, precum și rudenia dintre copil și rudele adoptatorului.

Adoptia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului.

Adoptia își produce efectele de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.

În momentul stabilirii filiației prin adopție, filiația dintre copil și părinții săi naturali încetează.

Copilul poate fi adoptat până la dobindirea capacității depline de exercițiu.

Persoana care a dobândit capacitatea deplina de exercițiu poate fi adoptată numai de către persoana sau familia care a crescut-o.

Adoptia între frați este interzisă.

Adoptia a doi soți de către aceeași persoana sau familie este interzisă.

Adoptia unui copil de către mai multe persoane este interzisă, cu excepția cazului în care ea se face de către soț și sotie, simultan sau succesiv.

Dacă persoana care dorește sa adopte este căsătorită, va fi necesar și consimțământul celuilalt soț, cu excepția cazurilor în care acesta este în imposibilitate de a-și manifesta voința.

Nu pot adopta decît persoanele care au capacitatea deplina de exercițiu și care sunt cu cel puțin 18 ani mai în vârsta decît cei pe care doresc sa îi adopte.

Pentru motive temeinice, instanța judecătorească va putea incuviinta adoptia, chiar dacă diferența de vârsta dintre adoptat și adoptatori este mai mica.

Nu pot adopta decît persoanele sau familiile care prezintă condițiile materiale și garanțiile morale necesare asigurării dezvoltării armonioase a copilului.

Comisia pentru protecția copilului, de la domiciliul persoanei sau al familiei care dorește sa adopte, constata existenta condițiilor și a garanțiilor prevăzute la alin. (1) și atesta faptul ca persoana sau familia este apta sa adopte.

Atestatul se eliberează de către Comisia pentru protecția copilului, la cererea persoanei sau a familiei interesate, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii, pe baza rapoartelor și a propunerilor serviciului public specializat pentru protecția copilului, din județ sau din sectorul municipiului București, sau ale unui organism privat autorizat.

Comisia pentru protecția copilului poate elibera atestatul numai dacă din rapoartele prevăzute la alin. (3) rezultă ca persoana sau familia în cauza prezintă garanțiile și îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1).

Pentru încuviințarea adopției sunt necesare:

a) consimțământul, exprimat în forma autentică, al părinților sau, după caz, al părintelui la adoptia copilului de către o persoană sau familie propusă de Comisia pentru protecția copilului;

b) avizul favorabil al Comisiei pentru protecția copilului de la domiciliul copilului;

c) consimțământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani;

d) consimțământul persoanei sau al familiei care adopta.

Dacă părinții copilului sunt decăzuți din drepturile părintești, decedati, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți, necunoscuți sau se afla în orice situație care determina imposibilitatea de a-și manifesta voința, precum și în cazul în care copilul este declarat judecătorește abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, consimțământul prevăzut la alin. (1) lit. a) nu este necesar.

Dacă unul dintre părinți a fost decăzut din drepturile părintești sau este decedat, necunoscut, pus sub interdicție, declarat judecătorește mort sau dispărut, consimțământul celuilalt părinte este suficient.

Consimțământul părinților poate fi exprimat numai după trecerea unui termen de 45 de zile de la nașterea copilului.

Părintele poate revoca consimțământul în termen de 30 de zile de la data înscrisului autentic prin care acesta a fost exprimat.

După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), consimțământul părintelui devine irevocabil.

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 6, la art. 7 alin. (1) lit. a) și d) și la art. 8 pentru ca adoptia să poată fi încuviințată, Comisia pentru protecția copilului poate incredinta copilul în vederea adopției unei persoane sau familii care beneficiază de atestatul prevăzut la art. 6.

Dispozițiile Ordonanței de urgenta a Guvernului privind protecția copilului aflat în dificultate, referitoare la încredințarea copilului unei persoane sau familii, sunt aplicabile.

Comisia pentru protecția copilului poate incredinta copilul în vederea adopției și unei persoane sau familii care nu are cetățenia română, dar care are reședința pe teritoriul statului român de cel puțin 6 luni.

Încredințarea copilului în vederea adopției durează minimum 3 luni. Perioada pentru care copilul este încredințat se stabilește de către Comisia pentru protecția copilului, o dată cu încredințarea copilului în vederea adopției.

În această perioadă, persoana sau familia căreia i-a fost încredințat copilul se afla sub supravegherea serviciului public specializat pentru protecția copilului din subordinea Comisiei pentru protecția copilului sau a organismului privat autorizat care a propus comisiei încredințarea copilului, în vederea adopției, persoanei sau familiei respective. Aceste servicii publice specializate pentru protecția copilului sau organisme private autorizate sunt obligate să prezinte comisiei rapoarte bilunare, referitoare la evoluția copilului și a relațiilor dintre acesta și persoana sau familia căreia i-a fost încredințat în vederea adopției.

La sfârșitul perioadei prevăzute la alin. (4), Comisia pentru protecția copilului hotărăște asupra eliberării avizului favorabil prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. b). Eliberarea avizului prelungește de drept perioada pentru care copilul a fost încredințat în vederea adopției, până la încuviințarea sau respingerea cererii de către instanța.

Dacă, înăuntrul termenului prevăzut la art. 8 alin. (2), o ruda a copilului, până la gradul al patrulea inclusiv, cere ca acesta sa îi fie încredințat în vederea adopției, la expirarea acelui termen Comisia pentru protecția copilului va lua în considerare, cu prioritate, posibilitatea încredințării copilului acelei rude. În acest caz, termenul prevăzut la art. 6 alin. (3) se reduce la 30 de zile, celelalte dispoziții ale art. 6 raminind aplicabile.

În cazul în care o persoană sau o familie cu cetățenie română și o persoană sau o familie cu cetățenie străină cer încredințarea în vederea adopției a aceluiași copil, posibilitatea încredințării copilului la persoana sau familia cu cetățenie română va fi luată în considerare cu prioritate de către Comisia pentru protecția copilului. Opinia exprimată de copilul cu discernământ va fi determinanta în luarea hotărârii.

Comitetul Roman pentru Adoptii este organ în subordinea Guvernului, înființat în scopul supravegherii și sprijinirii acțiunilor de protecție a drepturilor copilului prin adopție și al realizării cooperării internaționale în acest domeniu.

Comitetul Roman pentru Adoptii este autoritatea centrala română, însărcinată sa aducă la îndeplinire obligațiile prevăzute de Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la Haga la 29 mai 1993 și ratificată de Parlamentul României prin

Legea nr. 84/1994 .

Activitatea Comitetului Roman pentru Adoptii este coordonata de Departamentul pentru Protecția Copilului din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Șeful Departamentului pentru Protecția Copilului este președintele Comitetului Roman pentru Adoptii. Modul de organizare și funcționare a comitetului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

În vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin și a atingerii scopului pentru care a fost înființat, Comitetul Roman pentru Adoptii colaborează cu autorități publice române și străine, cu serviciile publice, specializate pentru protecția copilului, subordonate acestora, cu organismele private române și străine autorizate și cu organizații internaționale, în orice probleme de interes reciproc în domeniul adopției.

Cererile persoanelor sau ale familiilor cu domiciliul sau cu reședința în România, care doresc sa adopte, vor fi transmise Comitetului Roman pentru Adoptii, după eliberarea atestatului prevăzut la art. 6 alin. (3), numai prin intermediul serviciilor publice specializate pentru protecția copilului din subordinea comisiilor pentru protecția copilului sau al organismelor private române autorizate.

Cererile persoanelor sau ale familiilor care au domiciliul sau reședința pe teritoriul altui stat și care doresc sa adopte vor fi transmise Comitetului Roman pentru Adoptii numai prin intermediul autorității centrale care acționează în acel stat în domeniul protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale sau al organismelor private autorizate de către aceasta și de către Comitetul Roman pentru Adoptii. În lipsa unei autorități centrale, cererile vor fi transmise comitetului numai prin intermediul autorității publice din statul respectiv, cu atribuții în domeniul adopției, care a încheiat cu comitetul acorduri de colaborare, sau al organismului privat autorizat de către aceasta și de către comitet.

În situația prevăzută la alin. (2), cererile vor fi însoțite de următoarele acte:

a) un act, eliberat de autoritățile străine prevăzute la alin. (2), din care să rezulte ca exista garanții pentru ca minorul să între și sa locuiască în statul străin respectiv în cazul încuviințării adopției, cît și pentru urmărirea evoluției lui după adopție;

b) un act, eliberat de autoritățile străine prevăzute la alin. (2), din care să rezulte ca persoana sau familia în cauza este apta sa adopte, în conformitate cu prevederile legii lor naționale;

c) raportul asupra anchetei psihosociale, efectuată de autoritățile străine competente sau de organismele private autorizate de către acestea la domiciliul persoanei sau al familiei în cauza, în care să se arate opinia acestora cu privire la adopție;

d) certificatele de naștere și de căsătorie ale persoanei sau ale familiei în cauza, în copie legalizată;

e) certificate privind starea de sănătate și antecedentele penale ale persoanei sau ale familiei respective.

Cererea și actele prevăzute la alineatul precedent nu vor fi primite de Comitetul Roman pentru Adoptii, decît dacă sunt însoțite de traducerea autentificată în limba română.

Comisiile pentru protecția copilului din fiecare județ, respectiv din sectoarele municipiului București, sunt obligate sa transmită Comitetului Roman pentru Adoptii datele de identitate și toate informațiile pertinente referitoare la copiii a căror adopție sunt competente sa o avizeze.

Comitetul Roman pentru Adoptii este obligat sa comunice datele primite conform prevederilor alin. (1) tuturor comisiilor pentru protecția copilului, în termen de 5 zile de la primire.

În termen de 60 de zile de la comunicarea datelor prevăzute la alin. (2), comisiile pentru protecția copilului vor transmite cererile persoanelor sau ale familiilor atestate corespunzător și care doresc să le fie încredințați acei copii în vederea adopției. La expirarea acestui termen, în cazul în care Comisia pentru protecția copilului de la domiciliul copilului nu a comunicat hotărârea de încredințare a acestuia, în vederea adopției, unei persoane sau familii, în condițiile prevăzute la art. 9, Comitetul Roman pentru Adoptii va repartiza sarcina încredințării copilului în vederea adopției comisiei care a transmis cele mai multe cereri în acest sens.

Dacă nu exista cereri privind încredințarea copilului în vederea adopției sau dacă cererea de încredințare a copilului în vederea adopției nu a fost aprobată, Comitetul Roman pentru Adoptii va repartiza sarcina identificarii unei persoane sau unei familii potrivite pentru copil unui serviciu public specializat pentru protecția copilului sau unui organism privat român autorizat. Comitetul va face o repartizare echitabila, ținând seama de numărul cererilor care i-au fost adresate de către serviciul public specializat pentru protecția copilului sau de către organismul privat autorizat.

În termenul stabilit de Comitetul Roman pentru Adoptii, serviciul public specializat pentru protecția copilului sau organismul privat autorizat va prezenta acestuia propuneri privind încuviințarea adopției copilului, acordind prioritate persoanelor sau familiilor cu cetățenie română. Propunerile vor fi însoțite de următoarele acte:

a) certificatul de naștere al copilului, în copie legalizată;

b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de policlinica de la domiciliul acestuia;

c) avizul favorabil al comisiei pentru protecția copilului privind încuviințarea adopției;

d) declarația autentificată de consimtamint la adopție a persoanei sau familiei care dorește sa adopte, în care aceasta sa precizeze ca a luat cunoștința de starea de sănătate a copilului, potrivit certificatului medical prevăzut la lit. b).

Încuviințarea adopției este de competența instanțelor judecătorești.

Cererea persoanei sau a familiei care dorește sa adopte un copil aflat în evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii este transmisă de acesta instanței judecătorești competente, prin intermediul serviciului public specializat pentru protecția copilului sau al organismului privat autorizat, prevăzute la art. 12 alin. (4).

Cererea va fi însoțită de actele prevăzute la art. 11 alin. (3) și la art. 12 alin. (5), iar în cazul persoanelor sau al familiilor cu domiciliul sau cu reședința în România, de atestatul prevăzut la art. 6 alin. (3).

Dacă s-a hotărît încredințarea copilului în vederea adopției, o copie certificată conform cu originalul de pe hotărârea de încredințare este transmisă instanței competente.

În toate cazurile, cererea va fi însoțită de confirmarea Comitetului Roman pentru Adoptii, din care să rezulte ca procedurile și termenele prevăzute la art. 11, 12 și 13 au fost respectate.

Cauzele privitoare la încuviințarea adopției se judeca în prima instanța de către tribunale.

Hotărârile date în cauzele având ca obiect încuviințarea adopției nu sunt supuse apelului.

Instanța competența este cea în a carei raza teritorială se găsește domiciliul copilului.

Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanța competența, conform alineatului precedent, se judeca de către Tribunalul Municipiului București.

Instanța soluționează cererea pentru încuviințarea adopției, în camera de consiliu, în complet constituit din doi judecători. Cauzele referitoare la încuviințarea adopției se judeca de judecători special desemnați de ministrul justiției.

Judecarea cererii se face cu citarea Comisiei pentru protecția copilului, care a avizat favorabil încuviințarea adopției, care îl reprezintă pe copil, a persoanei sau a familiei care dorește sa adopte, a Comitetului Roman pentru Adoptii și cu participarea procurorului. Familia sau persoana care dorește sa adopte poate fi reprezentată numai de serviciul public specializat pentru protecția copilului sau de organismul privat autorizat prevăzut la art. 12 alin. (4).

Instanța poate administra orice proba admisă de lege.

Consimțământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani va fi cerut în instanța.

Raportul referitor la ancheta psihosociala a copilului este cerut de instanța. Acesta se prezintă de către Comisia pentru protecția copilului care a avizat favorabil adoptia copilului și cuprinde date privind personalitatea, starea fizica și mentala a copilului, antecedentele acestuia, condițiile în care a fost crescut și în care a trăit, orice alte date referitoare la creșterea și educarea copilului, precum și opinia copilului cu privire la adoptia propusă.

Copilul dobîndește prin adopție numele celui care adopta. Dacă adoptia se face de către soți care nu au un nume de familie comun, aceștia sunt obligați sa declare instanței numele pe care copilul urmează sa îl poarte.

Pe baza hotărârii irevocabile de încuviințare a adopției, serviciul de stare civilă competent va întocmi, în condițiile legii, un nou act de naștere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuți ca fiind părinții săi firești. Vechiul act de naștere se va păstra, mentionindu-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.

Este interzisă căsătoria între adoptat și rudele sale firești, potrivit art. 6 din Codul familiei. Serviciile publice specializate pentru protecția copilului, precum și ofițerii de stare civilă vor urmări respectarea acestei prevederi.

Adoptia este supusă, potrivit legii, nulității sau desfacerii.

Adoptia poate fi desfăcută la cererea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani sau a Comisiei pentru protecția copilului de la domiciliul acestuia, dacă desfacerea este în interesul superior al copilului.

Instanța se va pronunța și cu privire la numele copilului după desfacerea adopției.

La desfacerea adopției, părinții firești ai copilului redobândesc drepturile și obligațiile părintești, numai dacă instanța nu decide o alta măsura de protecție a copilului, în condițiile legii.

Cererile de desfacere a adopției urmează aceleași reguli de competența ca și cele pentru încuviințarea acesteia.

Comitetul Roman pentru Adoptii, cu sprijinul reprezentantelor diplomatice și consulare române și pe alte cai admise de normele internaționale, va depune diligențele necesare pe lângă autoritățile sau organismele statului al cărui cetățean a adoptat un copil român, pentru ca acesta sa beneficieze de garanțiile și normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii naționale.

Comitetul Roman pentru Adoptii sau, după caz, comisiile pentru protecția copilului de la domiciliul adoptatului au datoria sa urmărească evoluția copilului și a relațiilor dintre acesta și părinții săi adoptivi cel puțin 2 ani după încuviințarea adopției. În acest scop, serviciile publice specializate pentru protecția copilului sau organismele private autorizate, care au fost implicate în adoptia copilului, sunt obligate să le prezinte rapoarte periodice, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Organismele private prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt persoane juridice de drept privat, cu scop nelucrativ, constituite în condițiile legii. La constituirea persoanelor juridice române, instanța va cere avizul Departamentului pentru Protecția Copilului.

Autorizarea organismelor private care acționează în domeniul protecției drepturilor copilului prin adopție se face de către Comitetul Roman pentru Adoptii.

Autorizarea oricărui organism privat străin este posibila numai dacă acesta este reprezentat de un organism privat român autorizat.

Autorizația este valabilă un an. Reînnoirea acesteia este condiționată de prezentarea, la Comitetul Roman pentru Adoptii, a rapoartelor de activitate ale organismului privat, anual sau la cererea comitetului.

Criteriile și procedurile de autorizare a organismelor private se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Fapta părintelui, a tutorelui sau a ocrotitorului legal al copilului, care pretinde sau primește, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopției copilului se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Cu aceeași pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și fapta persoanei care, în vederea obținerii unui folos material necuvenit, intermediaza sau înlesnește adoptarea unui copil.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Pe data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei ordonanțe de urgență,

Legea nr. 11/1990

privind încuviințarea adopției, modificată prin

Legea nr. 48/1991

și prin

Legea nr. 65/1995 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 24 iulie 1995, dispozițiile capitolului III "Adoptia" al titlului II din Codul familiei, precum și orice alta dispoziție contrară se abroga.

Cererile pentru încuviințarea adopției, aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, vor fi soluționate potrivit reglementării în vigoare la data introducerii cererii.