Decizia nr. 277/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Lucian Stangu - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997

cu privire la regimul juridic al adopției, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 87/1998 , excepție ridicată de Anton Tudor în Dosarul nr. 139/2001 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 octombrie 2001 în prezenta autorului excepției și a reprezentantului Ministerului Public și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 9 octombrie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 139/2001, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997

cu privire la regimul juridic al adopției, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 87/1998 , excepție ridicată de Anton Tudor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate "restrang în mod nelegal dreptul unei persoane care a crescut un copil de a-l adopta, după împlinirea vârstei majoratului, condiționandu-l de necesitatea exprimarii consimțământului părinților firești", incalcandu-se în felul acesta prevederile art. 45, 49 și 54 din Constituție, privind protecția copiilor și a tinerilor, respectiv restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și exercitarea cu buna-credința a drepturilor și libertăților constituționale. Se mai susține ca, de vreme ce persoana ce ar urma să fie adoptată a devenit majoră, "nu se mai impune exprimarea consimțământului părinților firești atâta timp cat persoana în cauza a dobândit capacitate deplina de exercițiu, putând să-și exercite drepturile în mod liber, fără îngrădiri".

Tribunalul Brașov, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca prevederile

art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997

nu contravin dispozițiilor art. 45, 49 și 54 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997

cu privire la regimul juridic al adopției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 87/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998. Aceste dispoziții au următorul conținut: "Pentru încuviințarea adopției sunt necesare:

a) consimțământul, exprimat în forma autentică, al părinților sau, după caz, al părintelui la adoptia copilului de către o persoană sau familie propusă de Comisia pentru protecția copilului;".

Autorul excepției susține ca dispozițiile

art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997

contravin prevederilor constituționale ale art. 45 privind protecția copiilor și a tinerilor, ale art. 49 privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 54 referitor la exercitarea cu buna-credința a drepturilor și libertăților constituționale. Aceste texte constituționale au următorul conținut:

- Art. 45: "(1) Copiii și ținerii se bucura de un regim special de protecție și de asistența în realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acorda alocații de stat pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecție socială a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activități care le-ar dăuna sănătății, moralității sau care le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați.

(5) Autoritățile publice au obligația să contribuie la asigurarea condițiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viața politica, socială, economică, culturală și sportiva a tarii.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile

art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997

nu contravin în nici un mod prevederilor art. 45 din Constituție, ci, dimpotriva, constituie o expresie a aplicării acestora. Reglementarea regimului juridic al adopției se înscrie, în general, în măsurile speciale de protecție a copiilor și tinerilor.

De asemenea, nu sunt incidente în speta nici prevederile art. 54 din Legea fundamentală, care se referă la exercitarea cu buna-credința a drepturilor și libertăților constituționale, dispoziția legală criticata neavând ca obiect reglementarea și exercitarea unor asemenea drepturi.

Curtea Constituțională constata însă ca în textul

art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , care impune pentru încuviințarea adopției, ca o condiție obligatorie, "consimțământul, exprimat în forma autentică, al părinților sau, după caz, al părintelui", nu se face nici o distincție în raport cu statutul persoanei care urmează să fie adoptată, dacă aceasta a dobândit sau nu capacitatea deplina de exercițiu. Rezultă, prin urmare, ca textul de lege criticat cere consimțământul părinților firești și pentru încuviințarea adopției unei persoane care a dobândit capacitatea deplina de exercițiu.

Curtea retine ca aceasta condiționare a încuviințării adopției de exprimarea acordului părinților firești restrânge dreptul persoanei de a dispune de ea însăși, drept consacrat prin art. 26 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri".

Curtea constata, de asemenea, ca restrangerea exercițiului dreptului persoanei cu capacitate deplina de exercițiu de a dispune de ea însăși, prin dispoziția legală examinata, nu se justifica prin nici una dintre situațiile sau motivele pentru care prevederile art. 49 alin. (1) din Constituție permit restrangerea prin lege a exercițiului unor drepturi sau libertăți. Asadar, dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) din ordonanța de urgență a Guvernului, în măsura în care condiționeaza încuviințarea adopției persoanei care a dobândit capacitatea deplina de exercițiu de exprimarea consimțământului părinților firești, sunt contrare și prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituție.

Aceasta soluție a Curții se poate întemeia și pe prevederile Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România în anul 1974. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 16 din acest pact "Orice om are dreptul de a i se recunoaște pretutindeni personalitatea juridică", iar, potrivit art. 24, pentru copil, măsurile de ocrotire din partea familiei, a societății și a statului, sunt justificate numai de condiția sa de minor.

Pentru considerentele arătate urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie admisă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 2 alin. (2), al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate, ridicată de Anton Tudor în Dosarul nr. 139/2001 al Tribunalului Brașov - Secția civilă, și constata ca dispozițiile

art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997

cu privire la regimul juridic al adopției, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 87/1998 , sunt neconstituționale în ceea ce privește cerința exprimarii consimțământului părinților firești pentru încuviințarea adopției persoanei care a dobândit capacitate deplina de exercițiu.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2001.