Decizia nr. 308/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Decizii de neconstituționalitate 1
- Decizia nr. 349/2002 10 noiembrie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) …
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Decizia nr. 277/2001 9 octombrie 2001 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) d…
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997
cu privire la regimul juridic al adopției, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 87/1998 , excepție ridicată de Fundația "Casa Copilului" - Filiala Brașov - Complexul educațional Poiana Soarelui Brașov în Dosarul nr. 4.834/2001 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 noiembrie 2002 în prezenta autorului excepției și a reprezentantului Ministerului Public și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12 noiembrie 2002.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 4 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 4.834/2001, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997
cu privire la regimul juridic al adopției, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 87/1998 , excepție ridicată de Fundația "Casa Copilului" Filiala Brașov - Complexul educațional Poiana Soarelui Brașov.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține ca textul de lege criticat contravine art. 45 alin. (1) din Constituție, deoarece "nu prevede situația în care minorul a fost încredințat unei instituții private de ocrotire legal constituită, respectiv situația în care printr-o sentinta judecătorească, pronunțată anterior modificării legii, s-a delegat exercițiul drepturilor părintești unei instituții private autorizate, consimțământul acesteia la încuviințarea adopției fiind necesar a fi exprimat". De asemenea, se arata ca necesitatea exprimarii consimțământului la adopție de către persoana sau organismul care a fost abilitat sa exercite drepturile părintești se regaseste și în art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenția europeană în materia adopției de copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat prin
Tribunalul Brașov - Secția civilă considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece, în fapt, partea invoca o lacuna legislativă, "ceea ce nu se confunda cu neconstituționalitatea textului de lege", iar principiul înscris în art. 45 alin. (1) din Constituție "își găsește expresia, în materia adopției, prin eliberarea atestatului și a avizului favorabil la adopție, eliberate de organele de stat competente, acte care constituie, totodată, modalități de verificare a legalității procedurilor de adopție și garanții în vederea realizării scopului de protecție prevăzut în Constituție".
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 87/1998 , nu contravin prevederilor art. 45 alin. (1) din Constituție, deoarece consimțământul instituției private autorizate nu este trecut pe același plan cu cel al părinților, dat fiind faptul ca dreptul de a-și da consimțământul la încuviințarea adopției copilului este un drept intuitu personae, fiind indisolubil legat de calitatea de părinte a persoanei care își da consimțământul la adoptia copilului de o altă persoană sau familie propusă de Comisia pentru protecția copilului. Ca atare, faptul ca instanța deleagă exercițiul drepturilor părintești instituției de ocrotire socială ori medicală de stat sau instituției private legal constituite ori, după caz, altei persoane, în condițiile legii, nu impune recunoașterea, și în ceea ce le privește, a dreptului de a-și da consimțământul la încuviințarea adopției copilului. Sub acest aspect legiuitorul a avut în vedere doar filiația dintre copil și părinții săi naturali, data fiind finalitatea reglementării în cauza, potrivit căreia adoptia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului.
Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 87/1998 , este inadmisibila. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, în raport cu susținerile formulate în motivarea excepției, critica de neconstituționalitate privește lipsa de reglementare într-un anumit domeniu, ceea ce excede competentei Curții Constituționale, astfel cum rezultă din dispozițiile
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997
cu privire la regimul juridic al adopției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 87/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998. Aceste dispoziții au următorul conținut: "(1) Pentru încuviințarea adopției sunt necesare:
a) consimțământul, exprimat în forma autentică, al părinților sau, după caz, al părintelui la adoptia copilului de către o persoană sau familie propusă de Comisia pentru protecția copilului. [...]
(2) Dacă părinții copilului sunt decăzuți din drepturile părintești, decedati, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți, necunoscuți sau se afla în orice situație care determina imposibilitatea de a-și manifesta voința, precum și în cazul în care copilul este declarat judecătorește abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, consimțământul prevăzut la alin. (1) lit. a) nu este necesar."
Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 45 alin. (1), privind protecția copiilor și a tinerilor, potrivit cărora "Copiii și ținerii se bucura de un regim special de protecție și de asistența în realizarea drepturilor lor". Totodată, autorul excepției susține ca prin dispozițiile de lege criticate sunt incalcate și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenția europeană în materia adopției de copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat prin
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională retine cele ce urmează:
În legătură cu susținerea potrivit căreia textul de lege criticat infrange dispozițiile constituționale referitoare la protecția copiilor și a tinerilor, prin Decizia nr. 277 din 9 octombrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 10 ianuarie 2002, Curtea Constituțională a statuat ca "dispozițiile
art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997
nu contravin în nici un mod prevederilor art. 45 din Constituție, ci, dimpotriva, constituie o expresie a aplicării acestora. Reglementarea regimului juridic al adopției se înscrie, în general, în măsurile speciale de protecție a copiilor și tinerilor". Împrejurarea ca prin decizia menționată a fost constatată neconstituționalitatea aceluiași text, în raport cu prevederile art. 26 alin. (2) și art. 49 alin. (1) din Constituție, exclusiv "în ceea ce privește cerința exprimarii consimțământului părinților firești pentru încuviințarea adopției persoanei care a dobândit capacitate deplina de exercițiu", nu lipsește de eficienta textul în ansamblu, ci doar îi limitează incidența la adoptia minorilor lipsiți de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.
Din punctul de vedere care interesează aici, și anume al contrarietatii dintre textul dedus controlului și art. 45 din Legea fundamentală, atât motivarea, cat și soluția adoptată de Curte își mențin actualitatea, critica de neconstituționalitate fiind, sub acest aspect, neîntemeiată.
În condițiile în care însă autorul excepției a invocat și încălcarea, prin textele legale deduse controlului Curții, a unor dispoziții ale Convenției europene în materia adopției de copii, mai sus menționată, se impune examinarea susținerilor sale și sub acest aspect.
Articolul 5
pct. 1 lit. a) din Convenția europeană în materia adopției de copii prevede că "[...] adoptia nu este pronunțată decât dacă cel puțin consimtamintele următoare au fost acordate și nu au fost retrase:
a) consimțământul mamei și, în cazul în care copilul este legitim, cel al tatălui sau, dacă nu exista nici tata, nici mama care să poată consimți, consimțământul oricărei persoane sau al oricărui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile părintești în aceste condiții".
Asadar, textul reprodus impune, ca o alternativa pentru situația în care consimțământul la adopție al părinților nu poate fi obținut, luarea consimțământului persoanei sau organismului care li se substituie, exercitând drepturile părintești în locul lor. Obținerea acestui consimțământ dobândește astfel în economia textului din convenție o semnificație juridică similară celei conferite consimțământului părinților, aceea de exigenta indispensabila pentru încuviințarea adopției.
Or, art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 87/1998 , prevăzând obligativitatea consimțământului părinților la adopție, se limitează, pentru situațiile enumerate acolo, în care acesta nu poate fi obținut, sa precizeze doar că nu este necesar, omitand sa prevadă obligativitatea substituirii sale prin consimțământul persoanei sau organismului abilitat în lipsa părinților sa exercite ocrotirea părintească.
Omisiunea, din cuprinsul prevederilor legale deduse controlului, a acestei exigente expres prevăzute de textele de referința din convenție constituie o "neconcordanta", în accepțiunea art. 20 alin. (2) din Constituție, între legea interna și un tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului, situație în care textul constituțional consacra prioritatea reglementării internaționale.
Curtea observa ca instituirea priorității reglementării internaționale față de o reglementare interna care îi contravine, prin alin. (2) al art. 20 din Constituție, este o consecința logica a celor prevăzute în alin. (1) al aceluiași articol, potrivit căruia "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte". Rezultă de aici ca reglementările internaționale privitoare la drepturile și libertățile fundamentale ale omului, la care România a aderat și care, pe aceasta cale, au fost integrate dreptului intern, sunt asimilate normelor constituționale, numai astfel fiind posibile interpretarea și aplicarea acestora din urma, în concordanta cu ele.
Asa fiind, neconcordanta dintre prevederile deduse controlului din
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997
și cele din Convenția europeană în materia adopției constituie o problemă de constituționalitate.
Critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din ordonanța este cu atât mai pertinenta cu cat aceasta a fost adoptată ulterior ratificării convenției.
Fața de cele de mai sus, Curtea constata ca dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 87/1998 , sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd luarea consimțământului oricărei persoane sau al oricărui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile părintești.
Pentru considerentele arătate urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie admisă.
În temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 2 alin. (2), art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate și constata ca dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997
cu privire la regimul juridic al adopției, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 87/1998 , sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd luarea consimțământului oricărei persoane sau al oricărui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile părintești, conform art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenția europeană în materia adopției de copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat prin
Legea nr. 15/1993 , excepție ridicată de Fundația "Casa Copilului" - Filiala Brașov - Complexul educațional Poiana Soarelui Brașov în Dosarul nr. 4.834/2001 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
OPINIE SEPARATĂ
Contrar soluției adoptate cu votul majorității membrilor Curții Constituționale, apreciem ca dispozițiile
art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997
nu sunt neconstituționale în sensul definitiei date în
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, întrucât nu încalcă nici dispozițiile și nici principiile Constituției.
Articolul 7
alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997
condiționeaza încuviințarea adopției de existenta consimțământului părinților sau, după caz, al părintelui copilului, exprimat în forma autentică. În alin. (2) al aceluiași articol sunt prevăzute situațiile în care nu este necesar consimțământul părinților (sau al părintelui), situații în care, din motive obiective, nici nu s-ar putea obține un asemenea consimțământ: părinți decăzuți din drepturile părintești, decedati, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți, necunoscuți sau aflați în orice situație care determina imposibilitatea de a-și manifesta voința, precum și cazul în care copilul este declarat judecătorește abandonat.
S-a considerat ca acest text de lege încalcă dispozițiile art. 45 alin. (1) din Constituție, referitoare la regimul special de protecție și de asistența în realizarea drepturilor de care trebuie să se bucure copiii și ținerii. Observam ca textul de lege examinat nu conține nici o dispoziție care să fie contrară prevederilor constituționale. I se poate imputa, eventual, faptul că nu reglementează asistența copilului și nu impune necesitatea consimțământului instituției în a carei ocrotire se afla copilul, pentru cazul în care este imposibila obținerea consimțământului părinților. Aceasta lipsa de reglementare ar putea fi considerată ca o omisiune a legiuitorului, omisiune care nu poate fi suplinita de Curtea Constituțională.
Consideram ca nici omisiunea de reglementare nu poate fi susținută fără rezerve, având în vedere ca, potrivit alin. (1) lit. b) al
art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , pentru încuviințarea adopției este necesar în toate cazurile "avizul favorabil al Comisiei pentru protecția copilului de la domiciliul copilului". Acest aviz este unul conform, iar nu doar consultativ, echivaland consimțământul.
Nu se poate retine existenta vidului legislativ nici dacă se apreciază ca prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenția europeană în materia adopției de copii, potrivit cărora "dacă nu exista nici tata, nici mama care să poată consimți" este necesar "consimțământul oricărei persoane sau al oricărui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile părintești în aceasta privinta", impun mai mult decât ce este prevăzut în
art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 .
Convenția europeană fiind ratificată de Parlament, potrivit art. 11 alin. (2) din Constituție, face parte din dreptul intern și, ca atare, completează legislația existenta. Nu s-ar putea retine neconstituționalitatea dispoziției din legislația naționala nici în cazul în care aceasta ar fi în neconcordanta cu reglementările internaționale, întrucât, potrivit prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituție, în asemenea cazuri, referitor la drepturile fundamentale ale omului, "au prioritate reglementările internaționale". Asadar, în ambele ipoteze (lipsa reglementării în legislația naționala sau neconcordanta dispozițiilor legislației naționale cu reglementările internaționale) se ridica doar probleme de interpretare și de aplicare a legislației, activități ce intră în atribuțiile exclusive ale instanțelor judecătorești.
Neconstituționalitatea unor dispoziții ale legislației interne se poate retine, prin corecta aplicare a prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituție, numai în situația în care acele dispoziții legale sunt contrare unor norme constituționale, referitoare la drepturile și libertățile cetățenilor "interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte".
Judecător, Kozsokar Gabor ──────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.