Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 349/2002

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998

prezumat în vigoare

Data actului
10 noiembrie 2002
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 143 din 5 martie 2003
Citat de
5 acte
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 13.164 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Decizia nr. 308/2002 12 noiembrie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) ș…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Costica Bulai - președinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997

cu privire la regimul juridic al adopției, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 87/1998 , excepție ridicată de Fundația "Casa Copilului" - Filiala Brașov, Complexul educațional Poiana Soarelui, în dosarele nr. 433/R/2002 și nr. 406/R/2002 ale Curții de Apel Brașov - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul autoarei excepției, aparatoarea părților Manea Salvatore, Atridaldi Rosalba, Pini Carlo și Bertani Annalisa, precum și reprezentantul Asociației "Catharsis" din Brașov, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 191C/2002 la Dosarul nr. 190C/2002, având în vedere ca obiectul excepțiilor de neconstituționalitate este identic în cauzele amintite.

Autorii excepției, reprezentanții părților, precum și reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexarii. În consecința, pentru o mai buna administrare a justiției, Curtea, în temeiul art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă și al

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, dispune conexarea Dosarului nr. 191C/2002 la Dosarul nr. 190C/2002.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autoarei excepției susține neconstituționalitatea art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , dar, întrucât Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate și a admis critica de neconstituționalitate prin Decizia nr. 308 din 12 noiembrie 2002, solicita respingerea excepției ca devenită inadmisibila.

Manea Salvatore, Atridaldi Rosalba, Pini Carlo și Bertani Annalisa, prin avocat, arata ca, potrivit dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , pentru realizarea adopției nu se poate pune problema consimțământului instituției de drept privat căreia i-a fost încredințat copilul declarat abandonat, sub acest aspect fiind suficient avizul favorabil al Comisiei pentru protecția copilului de la domiciliul copilului.

Reprezentantul Asociației "Catharsis" din Brașov invoca dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997

privind protecția copilului aflat în dificultate, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 108/1998 , care prevăd ca "[...] în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, [...], drepturile părintești asupra copilului se exercită de către consiliul județean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, prin Comisia pentru protecția copilului". Prin urmare, organismul privat autorizat căruia i-a fost încredințat copilul nu are dreptul de a-și exprima consimțământul pentru încuviințarea adopției, atâta timp cat drepturile sale cu privire la minor sunt limitate de lege. Asociația "Catharsis" din Brașov apreciază ca prin admiterea excepției de neconstituționalitate se ignora dreptul copilului la o familie și sunt nesocotite interesele superioare ale minorului care ar trebui luate în considerare cu prioritate.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibila, arătând ca, deși Decizia Curții Constituționale nr. 308/2002*), prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 87/1998 , nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României, efectele obligatorii ale acesteia se produc față de Curte.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierile din 23 aprilie 2002, pronunțate în Dosarul nr. 406/R/2002 și în Dosarul nr. 433/R/2002, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997

cu privire la regimul juridic al adopției, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 87/1998 , excepție ridicată de Fundația "Casa Copilului" - Filiala Brașov, Complexul educațional Poiana Soarelui.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997

încalcă art. 45 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece textul de lege criticat nu prevede situația în care minorul a fost încredințat unei instituții private, legal constituite, respectiv situația în care, printr-o sentinta judecătorească, s-a delegat exercițiul drepturilor părintești unei instituții private autorizate, caz în care este necesară exprimarea consimțământului acesteia la încuviințarea adopției.

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă, exprimandu-și punctul de vedere, considera excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a transmite punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate în cauza. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arata că nu se poate invoca, pe calea contenciosului constituțional, lipsa de reglementare într-un anumit domeniu, astfel încât Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra oportunității sau necesității unei anumite reglementări. Fața de aceste considerente se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila.

Avocatul Poporului considera ca textele de lege criticate nu contravin în nici un mod prevederilor art. 45 alin. (1) din Constituție, ci, dimpotriva, constituie o expresie a aplicării acestora. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern și de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare și din notele scrise depuse de autorul excepției la dosarul cauzei, art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997

cu privire la regimul juridic al adopției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 87/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 7: "(1) Pentru încuviințarea adopției sunt necesare:

a) consimțământul, exprimat în forma autentică, al părinților sau, după caz, al părintelui la adoptia copilului de către o persoană sau familie propusă de Comisia pentru protecția copilului;

b) avizul favorabil al Comisiei pentru protecția copilului de la domiciliul copilului;

c) consimțământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani;

d) consimțământul persoanei sau al familiei care adopta.

(2) Dacă părinții copilului sunt decăzuți din drepturile părintești, decedati, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți, necunoscuți sau se afla în orice situație care determina imposibilitatea de a-și manifesta voința, precum și în cazul în care copilul este declarat judecătorește abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, consimțământul prevăzut la alin. (1) lit. a) nu este necesar."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 45 alin. (1), care au următorul conținut: "Copiii și ținerii se bucura de un regim special de protecție și de asistența în realizarea drepturilor lor."

Curtea Constituțională a mai fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997

cu privire la regimul juridic al adopției, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 87/1998 . Prin Decizia nr. 308 din 12 noiembrie 2002 (în curs de publicare), Curtea a constatat ca excepția este intemeiata, deoarece între textul de lege criticat și art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția europeană în materia adopției de copii apare o neconcordanta, determinata de omisiunea legii interne de a prevedea obligativitatea luării consimțământului la încuviințarea adopției, în absenta părinților, de la instituțiile care exercită ocrotirea părintească, respectiv persoanele fizice sau juridice cărora le-a fost încredințat copilul. Astfel, dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 87/1998 , contravin prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituție, care consacra prevalenta reglementărilor internaționale față de cele interne în ceea ce privește drepturile și libertățile cetățenilor.

Curtea constata ca, deși acea decizie nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României, iar potrivit

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României și produc efecte numai pentru viitor", sunt aplicabile în cauza prevederile art. 23 alin. (3) teza a doua, care prevăd ca "Nu pot face obiectul excepției [...] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Inadmisibilitatea excepției, fiind un element definitoriu al competentei instanței constituționale, este subsecventa exclusiv pronunțării, anterior, de către Curtea Constituțională a unei decizii de admitere a excepției cu același obiect și constatării neconstitutionalitatii prevederilor deduse, din nou, controlului de constituționalitate. Sub acest aspect, împrejurarea ca decizia anterioară nu a fost încă publicată nu are relevanta față de Curte, soluția prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 87/1998 , fiindu-i opozabilă.

Prin urmare, retinand ca acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate (opozabil Curții Constituționale de la data pronunțării deciziei de admitere a excepției, respectiv 12 noiembrie 2002, iar nu de la publicarea în Monitorul Oficial al României, care încă nu s-a efectuat) a intervenit după sesizarea Curții, urmează ca excepția să fie respinsă ca devenită inadmisibila.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/1997

cu privire la regimul juridic al adopției, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 87/1998 , excepție ridicată de Fundația Casa Copilului - Filiala Brașov, Complexul educațional Poiana Soarelui, în dosarele nr. 433/R/2002 și nr. 406/R/2002 ale Curții de Apel Brașov - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2002.

--------------

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

*) Decizia nr. 308/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 6 februarie 2003.

PREȘEDINTE,

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.