Decizia nr. 72/2006

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Danubiana" - S.A. din Popești-Leordeni în Dosarul nr. 4.786/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde avocat Cristian Drăghici, cu delegație la dosar, pentru Utraco Holland BV, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Utraco Holland BV solicită respingerea excepției, invocând jurisprudența constantă a Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.786/2005, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Danubiana" - S.A. din Popești-Leordeni într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii creditoarei Utraco Holland BV de emitere a unei somații de plată către debitoarea - autor al excepției de neconstituționalitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , instituind o procedură sumară, fără posibilitatea administrării unui probatoriu complex, permite instanței să emită ordonanța care va conține somația de plată către debitor, apreciind însă aproximativ atât în ceea ce privește sumele, cât și cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, soluționând cauza numai pe baza susținerilor creditoarei și pe baza înscrisurilor depuse la dosar, fără ca debitorul să poată folosi în favoarea sa toate probele prevăzute de Codul de procedură civilă. De asemenea, susține că sunt neconstituționale dispozițiile care prevăd că ordonanța care conține somația de plată poate fi atacată numai cu o acțiune în anulare, iar nu și cu recurs.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

sunt constituționale, întrucât procedura somației de plată, tocmai datorită caracterului său urgent, cât și faptului că privește creanțe constatate printr-un înscris însușit de părți, prevede soluționarea litigiului numai pe baza înscrisurilor, înfățișate atât de creditor, cât și de debitor, acesta fiind și motivul pentru care mijloacele de apărare puse la dispoziția ambelor părți sunt limitate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența constantă a Curții Constituționale în această materie.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale, așa cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), cu modificările și completările ulterioare.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale atacate contravin următoarelor prevederi din Constituția României: art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 126 privind instanțele judecătorești și art. 135 alin. (2) privind economia de piață. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a fost sesizată în numeroase cazuri cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblu, ori a principalelor dispoziții ale acesteia, criticile de neconstituționalitate fiind similare cu cele din cauza de față.

Astfel, prin

Decizia nr. 219/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 468 din 2 iunie 2005, Curtea a statuat, în esență, că

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

reglementează o procedură specială, simplificată și accelerată pentru recuperarea creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri, iar acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicațiile și lămuririle date de părți, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părți, în condiții identice pentru exercitarea dreptului la apărare.

Cu privire la susținerile autorului excepției referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin

Decizia nr. 497/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1.003 din 11 noiembrie 2005, Curtea a reținut că textele de lege criticate conțin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, evident cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale. Referitor la căile de atac, s-a reținut, pe de o parte, că ordonanța constituie titlu executoriu, iar împotriva acestuia debitorul poate formula contestație la executare potrivit normelor Codului de procedură civilă, iar pe de altă parte, că ordonanța nu are autoritate de lucru judecat față de fondul raporturilor juridice dintre părți.

Neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, argumentele și soluția acestei decizii sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Danubiana" - S.A. din Popești-Leordeni în Dosarul nr. 4.786/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2006.