OG nr. 5/2001

Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, insusit de părți prin semnatura ori în alt mod admis de lege și care atesta drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.

Suma ce reprezintă obligația prevăzută la alin. (1), precum și dobânzile, majorările sau penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.

Cererile, indiferent de valoarea obiectului acestora, se depun la judecătorie în cazul celor formulate în materie civilă și la tribunal în cazul celor formulate în materie comercială.

La instanțele prevăzute la alin. (1) cererile se soluționează de un singur judecător.

Judecătorul verifica din oficiu competența instanței, procedând potrivit legii.

Cererea introdusă potrivit art. 2 va cuprinde:

a) numele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul creditorului;

b) numele și domiciliul debitorului persoana fizica, iar în cazul debitorului persoana juridică, denumirea și sediul, precum și, după caz, numărul certificatului de înmatriculare în registrul comerțului sau în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar;

c) sumele prevăzute la art. 1 alin. (2), temeiul de fapt și de drept al obligațiilor de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia facuta plata și orice element necesar pentru determinarea datoriei.

La cerere se anexează contractul sau orice alt înscris doveditor al sumelor datorate.

Cererea și actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părți sunt, plus unul pentru instanța.

Judecătorul poate proceda, fără citarea părților, la examinarea cererii și a înscrisurilor depuse în susținerea acesteia.

Când considera necesar pentru soluționarea cererii, judecătorul poate, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă referitoare la citarea în pricinile urgente, sa citeze părțile pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată.

La citația pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului și actele depuse de acesta în susținerea cererii.

În citație se va face mențiunea ca până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfățișare debitorul poate să depună întâmpinare, precum și actele ce pot contribui la soluționarea cererii.

Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicatiilor și lamuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4 alin. (2)-(4).

Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constata ca pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către creditor, precum și termenul de plată.

Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înțelegerii părților.

Ordonanța se va inmana părții prezente sau se va comunică fiecărei părți de îndată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Totodată debitorului i se vor comunică cererea creditorului și actele anexate la aceasta, dacă acestea nu i-au fost comunicate potrivit art. 4 alin. (3).

Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula acțiune în anulare în termen de 30 de zile de la data inmanarii sau comunicării acesteia.

Acțiunea în anulare se soluționează de instanța competența pentru judecarea fondului cauzei în prima instanța.

Acțiunea în anulare se depune la instanța la care funcționează judecătorul care a dat ordonanța. Aceasta, dacă nu constata propria competența, va trimite dosarul instanței competente potrivit alin. (2).

Dacă instanța investită admite acțiunea în anulare, aceasta va anula ordonanța, iar la cererea creditorului va proceda, în condițiile dreptului comun, la judecarea în fond a cauzei.

Hotărârea prin care a fost respinsă acțiunea în anulare poate fi atacată cu recurs de către debitor.

Ordonanța de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă acțiune în anulare potrivit art. 8, este irevocabilă.

La cererea creditorului, ordonanța prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanța împotriva căreia a fost introdusă acțiunea în anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi investită cu formula executorie, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă. Astfel investită, ordonanța constituie titlu executoriu care se eliberează creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică și debitorului.

Cel interesat poate face contestație la executare, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă.

Prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a atacat ordonanța de admitere a cererii creditorului cu acțiunea în anulare prevăzută la art. 8.