Decizia nr. 161/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Onedil" - S.A. din Onesti în Dosarul nr. 1.863/2002 al Tribunalului Bacau într-un litigiu având ca obiect emiterea ordonanței cu somația de plată.

La apelul nominal răspunde Vasile Ghigea, consilier juridic, din partea Societății Comerciale "Termoelectrica" - S.A. București Sucursala Electrocentrale Borzesti, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere ca excepțiile ridicate în dosarele nr. 146C/2002 și nr. 167C/2002 sunt identice, pune în discuție, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

La apelul nominal și în dosarele nr. 146C/2002 și nr. 167C/2002 răspunde Vasile Ghigea, consilier juridic, din partea Societății Comerciale "Termoelectrica" - S.A. București - Sucursala Electrocentrale Borzesti, lipsind autorul excepției, Societatea Comercială "Onedil" - S.A., față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Societății Comerciale "Termoelectrica" - S.A. București - Sucursala Electrocentrale Borzesti este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 146C/2002 și nr. 167C/2002 la Dosarul nr. 105C/2002, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Societății Comerciale "Termoelectrica" - S.A. București - Sucursala Electrocentrale Borzesti arata ca

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

a introdus o procedură specială, dar mult simplificata, de recuperare a creanțelor, la care se adauga eventuale penalități sau majorări calculate în raport cu rata inflației. Atât debitorul, cat și creditorul beneficiază de tratament juridic egal raportat la poziția lor din convenția sau contractul încheiat între ele. Ambele părți au asigurat accesul la justiție și la căile de atac, astfel încât prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale privind: egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare și cele privind exercitarea drepturilor și libertăților cetățenești. Invocarea neconstitutionalitatii întregii ordonanțe denota reaua-credința a autorului acesteia. Solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la criticile privind încălcarea dispozițiilor constituționale care statuează egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare și exercitarea drepturilor și libertăților, arata ca aceste drepturi au fost respectate, părțile putându-și exercită nestingherit drepturile și libertățile și, de asemenea, putând folosi căile de atac împotriva măsurilor care le lezeaza interesele. În consecința, solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile: din 27 februarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.863/2002, din 8 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.740/2002, și din 21 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.242/2002, Tribunalul Bacau a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , ridicată de Societatea Comercială "Onedil" - S.A. din Onesti în toate cele trei dosare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

încalcă principiul egalității și nediscriminarii, principiul liberului acces la justiție, precum și dreptul la apărare. În demonstrarea susținerilor sale arata ca partea adversa, săvârșind un abuz de drept, în temeiul dispozițiilor legale criticate, a promovat patru acțiuni împotriva sa, iar instanța judecătorească nu l-a citat niciodată pentru a-și putea formula apărările. Considera ca în aceste condiții ordonanța criticata infrange și "principiul constituțional al exercitării drepturilor cu buna-credința, fără a încalcă drepturile celorlalți". În opinia autorului excepției dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

contravin prevederilor art. 16, 21, 24 și 54 din Constituție.

Tribunalul Bacau considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată nu este intemeiata, deoarece prin posibilitatea soluționării cererii fără citarea părților "nu sunt incalcate principiile constituționale privind egalitatea în drepturi (art. 16), accesul liber la justiție (art. 21), dreptul la apărare (art. 24) și exercitarea drepturilor și libertăților (art. 54)". Mai arata ca pârâtul are deschisă calea acțiunii în anulare, în cadrul căreia își poate exercita dreptul la apărare, iar pentru cazul cererilor introduse cu rea-credința Codul de procedură civilă prevede posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază ca, pentru motivele reținute și în opinia Tribunalului Bacau, excepția ridicată este nefondata. Mai arata ca "Prin

Ordonanța nr. 5/2001

s-a stabilit o procedură necontencioasă simpla și operativă, ce permite creditorului care face dovada cu acte a unei creanțe certe, lichide și exigibile să obțină plata voluntara a acesteia ori titlul executoriu în vederea executării ei silite". Considera ca aceasta procedura se desfășoară cu respectarea prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, iar părțile au asigurate condițiile pentru exercitarea drepturilor prevăzute de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, în ansamblu, dar din motivarea excepției rezultă ca autorul ei critica în principal dispozițiile art. 4, care au următorul cuprins:

"(1) Judecătorul poate proceda, fără citarea părților, la examinarea cererii și a înscrisurilor depuse în susținerea acesteia.

(2) Când considera necesar pentru soluționarea cererii, judecătorul poate, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă referitoare la citarea în pricinile urgente, sa citeze părțile pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată.

(3) La citația pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului și actele depuse de acesta în susținerea cererii.

(4) În citație se va face mențiunea ca până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfățișare debitorul poate să depună întâmpinare, precum și actele ce pot contribui la soluționarea cererii."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a invocat următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți."

Totodată autorul excepției a invocat și nerespectarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin

Legea nr. 30/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. [...]"

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

Procedura somației de plată, reglementată prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , este o procedură specială în materia executării creanțelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată conform atribuțiilor prevăzute de art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", evident cu condiția ca nici o norma de procedura sa nu contravina vreunei dispoziții constituționale.

Autorul excepției nu arata motivele pentru care considera ca dispozițiile legale criticate încalcă principiul egalității consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție.

Curtea observa ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

instituie un tratament juridic identic pentru toți creditorii, pe de o parte, și pentru toți debitorii, pe de altă parte. Creditorii și debitorii se afla în situații evident diferite. Creditorii sunt îndreptățiți sa opteze pentru procedura specială, accelerata în vederea realizării creanțelor lor, formuland în acest sens cerere și depunând înscrisurile necesare pentru susținerea cererii, iar debitorii au dreptul și posibilitatea combaterii pretențiilor creditorilor, depunând și ei înscrisuri doveditoare.

Posibilitatea soluționării cererii și fără citarea părților este justificată prin motive similare celor care au fost avute în vedere de legiuitor la reglementarea instituției ordonanței președințiale: adoptarea unor măsuri vremelnice pentru apărarea unor interese legitime, urgenta adoptării unor asemenea măsuri, dar și încercarea de a stinge litigiul pe baza înțelegerii părților. Soluțiile adoptate de judecător în cadrul procedurii prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

nu sunt definitive. Judecătorul poate dispune oricând citarea părților dacă înscrisurile depuse de creditor nu sunt suficient de convingatoare și considera ca sunt necesare lămuriri și explicații suplimentare. Ordonanța cu somație de plată se va emite numai atunci când în urma examinării înscrisurilor prezentate se constată că pretențiile creditorului sunt justificate.

Potrivit dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , "Ordonanța prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum și în cazul în care prin ordonanța cererea a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecata potrivit dreptului comun". Aceste dispoziții sunt menite sa apere interesele debitorului.

Conform dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din aceeași ordonanța, împotriva ordonanței cu somație de plată "debitorul poate formula acțiune în anulare", care "se soluționează de instanța competența pentru judecarea fondului cauzei în prima instanța", rezolvarea definitivă a litigiului făcându-se însă după normele dreptului comun. Sunt asigurate astfel toate cerințele unui proces echitabil, precum și condițiile pentru exercitarea, fără îngrădiri, a dreptului la apărare de către fiecare parte.

Faptul ca accesul liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, nu este limitat rezultă chiar din dispozițiile ordonanței criticate, care lasă la libera alegere a creditorului dacă vrea sa acționeze pentru recuperarea creanțelor sale pe baza regulilor din dreptul comun ori vrea sa folosească procedura specială, accelerata, instituită prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 . În ceea ce îl privește pe debitor, acesta poate formula acțiune în anulare împotriva ordonanței cu somația de plată, care se judeca conform regulilor din dreptul comun, inclusiv celor referitoare la exercitarea căilor de atac.

În legătură cu susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea prevederilor art. 54 din Constituție, Curtea observa ca nici o dispoziție a

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

nu facilitează abuzul de drept, iar persoana care exercită cu rea-credința și în mod abuziv drepturile sale subiective sau procesuale este pasibila de sancțiuni corespunzătoare, cum ar fi: respingerea acțiunii sale, obligarea la suportarea cheltuielilor, aplicarea unor amenzi judiciare și altele.

Curtea Constituțională a fost sesizată în mai multe cazuri cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

în ansamblu ori a unor dispoziții ale sale. Toate acele excepții au fost respinse, Curtea constatând ca dispozițiile acestei ordonanțe nu încalcă principiile egalității în drepturi, al accesului liber la justiție, al dreptului la un proces echitabil, al dreptului la apărare și nici obligația exercitării cu buna-credința a drepturilor și a libertăților (de exemplu, Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, și Decizia nr. 141 din 30 aprilie 2002).

În cauza de fața nu s-au invederat elemente noi care ar putea justifica reconsiderarea jurisprudenței Curții, fapt ce determina Curtea să își păstreze practica.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Onedil" - S.A. din Onesti în dosarele nr. 1.863/2002, nr. 1.740/2002 și nr. 1.242/2002 ale Tribunalului Bacau.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2002.