Decizia nr. 72/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6 alin. (4) și

art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Marc" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 3.037/(COM)/2001, aflat pe rolul Tribunalului Dolj Secția comercială și de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2002 și au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 5 martie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 3.037/(COM)/2001, Tribunalul Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6 alin. (4) și

art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Marc" - S.R.L. din Craiova.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 1 și ale

art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

încalcă prevederile art. 20 din Constituție cu raportare la art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care statuează dreptul la o judecata echitabila. Încălcarea consta în aceea ca dispozițiile legale criticate permit emiterea ordonanței cu somația de plată chiar și pe baza unor înscrisuri sub simpla semnatura a părților, fără ștampila societății semnatare, prevăd actualizarea cu rata inflației a sumei datorate, împreună cu dobânzile, majorările sau penalitățile, și depunerea acțiunii de anulare a ordonanței la instanța la care funcționează judecătorul care a emis ordonanța. În legătură cu dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) și ale art. 6 alin. (4) din aceeași ordonanța autorul excepției considera ca acestea încalcă prevederile art. 24 din Constituție, întrucât posibilitatea soluționării cererii fără citarea părților și comunicarea către debitor a actelor depuse de creditor doar o dată cu ordonanța emisă împiedica exercitarea dreptului la apărare.

Tribunalul Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, iar dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens se arata ca: "art. 20 din Constituție face referire la drepturile și libertățile cetățeanului (persoana fizica) și nu la drepturile și libertățile societăților comerciale (persoane juridice)"; lipsa ștampilei nu inlatura credibilitatea actului, legea cerând ca înscrisul să fie insusit de părți prin semnatura; actualizarea creanței cu rata inflației compensează devalorizarea în timp a monedei naționale, iar dobânzile, majorările sau penalitățile "reprezintă sancțiuni pentru partea care nu-și onorează obligațiile contractuale"; întreaga procedura instituită prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

are ca scop asigurarea recuperării creanțelor cu celeritate; soluționarea unor litigii fără citarea părților este permisă și în alte situații, cum este și ordonanța președințială reglementată de art. 581 din Codul de procedură civilă; chiar dacă actele depuse de creditor se comunică doar o dată cu ordonanța, debitorul poate exercita dreptul la apărare în cadrul acțiunii de anulare; depunerea acțiunii de anulare la aceeași instanța nu înseamnă ca aceasta poate fi soluționată de același judecător care a emis ordonanța, o asemenea posibilitate putând fi evitata prin aplicarea dispozițiilor procedurale referitoare la incompatibilitate, abținere sau recuzare.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția ridicată este nefondata pentru următoarele considerente:

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

instituie o procedură specială în scopul simplificarii și asigurării celeritatii executării unor creanțe certe, lichide și exigibile, legiuitorul fiind îndreptățit, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție, sa stabilească o astfel de procedura; actualizarea creanțelor în raport cu rata inflației este determinata de devalorizarea continua a monedei naționale; "art. 20 din Constituție face referire la drepturile și libertățile cetățenilor privite ca persoane fizice"; lipsa ștampilei nu diminuează credibilitatea actului; dispozițiile referitoare la soluționarea cererii au același regim juridic ca și cele ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă; depunerea acțiunii de anulare la aceeași instanța nu presupune soluționarea ei de același judecător.

Guvernul considera ca excepția nu este intemeiata, întrucât: "scopul ordonanței este de a simplifica demersul jurisdicțional și de a asigura celeritatea soluționării litigiilor comerciale"; pentru obligația de plată este suficient să fie asumată în mod valabil printr-un înscris "insusit de părți prin semnatura ori în alt mod admis de lege"; numai o plata facuta cu actualizarea datoriei în raport cu rata inflației "poate fi apreciată ca acoperind integral paguba suferită"; cererea poate fi soluționată și fără citarea părților "când actele depuse în cauza sunt pe deplin edificatoare", procedura similară cu cea a ordonanței președințiale; legiuitorul este îndreptățit sa reglementeze o asemenea procedura în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituție; obligația instanței de a comunică debitorului toate actele depuse de creditor "este o prevedere care asigura exercitarea dreptului la apărare a debitorului, în mod concret prin introducerea acțiunii în anulare împotriva ordonanței prin care este somat să facă plata"; posibilitatea ca acțiunea în anulare să fie soluționată de același judecător care a emis ordonanța este înlăturată prin aplicarea dispozițiilor art. 25 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții din

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001:

- Art. 1: "(1) Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, insusit de părți prin semnatura ori în alt mod admis de lege și care atesta drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.

(2) Suma ce reprezintă obligația prevăzută la alin. (1), precum și dobânzile, majorările sau penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.";

- Art. 4: "(1) Judecătorul poate proceda, fără citarea părților, la examinarea cererii și a înscrisurilor depuse în susținerea acesteia.

(2) Când considera necesar pentru soluționarea cererii, judecătorul poate, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă referitoare la citarea în pricinile urgente, sa citeze părțile pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalitatii de plată.";

- Art. 6 alin. (4): "Ordonanța se va inmana părții prezente sau se va comunică fiecărei părți de îndată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Totodată debitorului i se vor comunică cererea creditorului și actele anexate la aceasta, dacă acestea nu i-au fost comunicate potrivit art. 4 alin. (3).";

- Art. 8 alin. (3): "Acțiunea în anulare se depune la instanța la care funcționează judecătorul care a dat ordonanța. Aceasta, dacă nu constata propria competența, va trimite dosarul instanței competente potrivit alin. (2)."

Autorul excepției arata ca prevederile criticate sunt contrare următoarelor dispoziții constituționale:

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Totodată autorul excepției a invocat și nerespectarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin

Legea nr. 30/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa [...]".

Examinând excepția de neconstituționalitate, cu raportare la prevederile constituționale și la reglementările internaționale invocate, Curtea constata ca procedura somației de plată, reglementată prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , este o procedură specială în materia executării creanțelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată conform atribuțiilor prevăzute la art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", evident cu condiția ca nici o norma de procedura sa nu contravina vreunei dispoziții constituționale.

Curtea mai constata ca dispozițiile art. 20 din Constituție se referă la drepturile și libertățile cetățenilor persoane fizice, iar nu la egalitatea persoanelor juridice.

În ceea ce privește dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale Curtea constata ca acestea au în vedere "orice persoană", fără a face nici o distincție între persoanele fizice și cele juridice. Aceasta convenție, fiind ratificată de România prin lege, este aplicabilă în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".

Curtea observa totodată ca problema obligării la plata, în afară de creanta de baza și a dobânzilor, a majorărilor sau penalitatilor, precum și actualizarea sumelor datorate în raport cu rata inflației nu au legătură cu "judecarea în mod echitabil" a cauzei și prin urmare nu constituie o problemă de constituționalitate. Actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală. Dobânzile, majorările sau penalitățile se acordă dacă ele sunt stipulate în contract, în statut, în regulament sau în alt înscris insusit de părți, or aceasta constituie o problemă de fapt a carei rezolvare intră în competența exclusiva a instanței judecătorești.

În ceea ce privește critica autorului excepției, potrivit căreia soluționarea cererii pentru emiterea ordonanței cu somația de plată se poate face cu sau fără citarea părților, conform aprecierii subiective a judecătorului, Curtea constata ca aceasta critica nu este intemeiata, deoarece dispozițiile

art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

nu ingradesc exercițiul dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituție.

Procedura specială a ordonanței cu somația de plată a fost instituită tocmai pentru asigurarea recuperării cu celeritate a creanțelor. Aceasta procedura se poate aplica numai în cazul creanțelor certe, lichide și exigibile. Cererea pentru emiterea ordonanței poate fi examinata de judecător fără citarea părților numai în situația când din înscrisurile depuse de creditor rezultă fără dubii existenta creanței și caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia. În caz contrar, dacă judecătorul apreciază ca sunt necesare unele lămuriri sau explicații suplimentare, va cita în acest scop părțile, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă referitoare la citarea în pricinile urgente.

De altfel, potrivit dispozițiilor

art. 6 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , ordonanța data de judecător "se va inmana părții prezente sau se va comunică fiecărei părți de îndată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire", iar conform art. 8 alin. (1) din aceeași ordonanța, "Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula acțiune în anulare în termen de 30 de zile de la data inmanarii sau comunicării acesteia". În acest termen și în tot cursul judecării acțiunii în anulare partea își poate pregati și exercită apărarea, astfel încât nu se poate susține ca dispozițiile criticate încalcă dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție și garantat pentru orice situație și în tot cursul oricărui proces.

Comunicarea către debitor a cererii și a actelor depuse de creditor o dată cu ordonanța este legată de problema soluționării cererii cu sau fără citarea părților, o asemenea comunicare făcându-se numai când judecata a avut loc fără citarea părților, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , "La citația pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului și actele depuse de acesta în susținerea cererii".