Decizia nr. 270/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 14.900/2002 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

a făcut obiectul controlului de constituționalitate în mai multe randuri, Curtea apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de părți.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 6 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 14.900/2002, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Judecătoria Galați arata ca prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , s-a prevăzut posibilitatea atacarii ordonanței care conține somația de plată, pronunțată în condițiile art. 6 alin. (2) din ordonanța sus-amintita, cu acțiune în anulare în termen de 10 zile de la inmanare sau pronunțare. Însă, dat fiind ca ordonanța care conține somația de plată reprezintă o hotărâre judecătorească, calea de atac promovata în vederea desființării ei nu poate fi decât recursul. Or, în cazul procedurii somației se prevede asa-numita acțiune în anulare, care constituie o veritabila acțiune de fond, prin care se tinde la anularea unei hotărâri judecătorești care nu are valentele unui oarecare act juridic, asa cum rezultă și prin prisma dispozițiilor speciale, referitoare la acest tip de acțiune, cuprinse în

Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul arata ca reglementarea cuprinsă în

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , consacra o procedură specială în materia executării creanțelor și este expresia clara a infaptuirii justiției în condițiile art. 128 coroborat cu art. 125 alin. (3) din Constituție. Cererea în anulare prevăzută de textul de lege criticat constituie, în opinia Guvernului, sub aspectul naturii juridice, acțiune, și nu cale de atac, astfel încât suntem în prezenta unui control judecătoresc care se realizează pe cale de acțiune, hotărârea judecătorească pronunțată asupra cererii în anulare fiind susceptibilă numai de recurs. Prin introducerea acestei acțiuni, debitorul declanseaza faza contencioasă contradictorie a procedurii somației de plată, desfășurată în fața instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în prima instanța, exercitandu-și astfel dreptul prevăzut de art. 21 din Constituție.

Prin urmare, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , este neîntemeiată.

Avocatul Poporului constata ca textul legal criticat reglementează cererea în anulare care reprezintă calea de atac pe care debitorul o poate declansa împotriva ordonanței ce conține somația de plată, aceasta cerere nefiind o noua acțiune de fond. Instituirea acestei proceduri speciale nu contravine prevederilor constituționale care reglementează folosirea căilor de atac și, asa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudenta sa, se justifica prin soluționarea cu celeritate a cauzelor ce au ca obiect recuperarea creanțelor certe, lichide și exigibile.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Textul legal criticat are următorul conținut:

- Art. 8 alin. (1): "Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicării acesteia."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 128, potrivit cărora, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Curtea constata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 142/2002

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, nu a modificat soluția legislativă criticata, astfel încât Curtea urmează sa examineze pe fond excepția de neconstituționalitate.

În argumentarea criticii de neconstituționalitate se arata ca textul de lege criticat contravine art. 128 din Constituție prin aceea ca substituie caii de atac prevăzute de textul constituțional o veritabila acțiune de fond, prin care se tinde la anularea ordonanței care conține somația de plată, în condițiile în care aceasta reprezintă o hotărâre judecătorească.

Examinând excepția, Curtea retine ca procedura somației de plată, reglementată prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , este o procedură specială în materia executării creanțelor, derogatorie de la dreptul comun în materie, întrucât, prin intermediul sau, se urmărește realizarea unor creanțe certe, lichide și exigibile care nu rezultă dintr-un titlu executoriu. Asa fiind, prin declanșarea acestei proceduri, creditorul urmărește obținerea ordonanței privind somația de plată care, prin investire, devine titlu executoriu, oferindu-i posibilitatea executării silite și a valorificării dreptului pretins.

Specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă evident o cale de atac împotriva ordonanței. Este de altfel motivul în considerarea căruia termenul "acțiune în anulare", utilizat în varianta inițială a ordonanței, a fost înlocuit, ca urmare a modificărilor operate prin

Legea nr. 295/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , cu acela de "cerere în anulare". Împrejurarea ca legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferita de aceea a căilor de atac de drept comun nu releva nici un aspect de neconstituționalitate, fiind în deplina concordanta cu prevederile art. 128 din Constituție. Într-adevăr, în măsura în care textul constituțional de referința folosește termenul generic de "cai de atac", fără a le identifica și caracteriza, respectiv fără a se referi in terminis la apel și recurs, ipoteza în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost convertită într-un criteriu de constituționalitate, legiuitorul ordinar este deplin îndreptățit ca, în considerarea anumitor particularități, sa opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun.

O asemenea concluzie rezultă de altfel din chiar formula redactionala adoptată de legiuitorul constituțional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competența exclusiva a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuțiilor prevăzute de art. 125 alin. (3) din Constituție, stabilește competența și procedura de judecată, evident cu condiția ca nici o norma de procedura sa nu contravina vreunei dispoziții constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum și al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 14.900/2002 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2003.