Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 30/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată

prezumat în vigoare

Data actului
28 ianuarie 2003
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 172 din 19 martie 2003
Citat de
1 act
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 9.452 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 5/2001 19 iulie 2001 (prevederi anume) privind procedura somației de plată

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "FRATELLI GALASSINI" - S.R.L. din Italia în Dosarul nr. 1.388/C/2002-R al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand, în acest sens, jurisprudenta Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 septembrie 2002, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "FRATELLI GALASSINI" - S.R.L. din Italia în Dosarul nr. 1.388/C/2002-R al acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a arătat ca dispozițiile

art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 și ale art. 24 alin. (1) din Constituție, deoarece "limitează dreptul creditorului la justiție, respectiv la apărare, la exercițiul căilor de atac și implicit la verificarea soluției instanței de fond sub aspectul temeiniciei și legalității, creandu-se o situație discretionara și inegala părților în proces, net favorizanta debitorului", iar creditorul este silit "sa rămână într-o stare de pasivitate forțată, nerecunoscandu-i-se beneficiul legal și, totodată, constituțional, al căilor de atac".

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, iar "dispozițiile legale criticate sunt constituționale, nefiind limitat dreptul creditorului la justiție, câtă vreme acesta are posibilitatea legală de a cere, conform

art. 8 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , judecarea cauzei în condițiile dreptului comun".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția ridicată nu este intemeiata. Reglementările procedurale derogatorii au fost elaborate în cadrul exercitării competentei legiuitorului, prevăzute de art. 125 alin. (3) din Constituție. Textul

art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

nu creează nici privilegii și nici discriminări, în sensul prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituție, el fiind aplicabil tuturor cauzelor de aceeași natura și tuturor persoanelor aflate în situații identice. Faptul ca se prevede doar o singura cale de atac, cea a recursului, nu înseamnă îngrădirea accesului liber la justiție, întrucât Constituția nu stabilește câte grade de jurisdicție trebuie să existe pentru soluționarea diferitelor cauze.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, ordonanța aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Textul criticat are următorul conținut: "Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de către debitor. Recursul se judeca în termen de 30 de zile."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 și ale art. 24 alin. (1), care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine ca

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

reglementează o procedură simplificata și accelerata, dar nu exclusiva, pentru recuperarea creanțelor certe, lichide și exigibile, care urmărește, în primul rând, stingerea conflictului pe baza înțelegerii părților. Creditorul are deplina libertate sa opteze pentru aceasta procedura ori pentru procedura reglementată în dreptul comun, în vederea recuperării creanțelor sale.

Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu instituie nici privilegii și nici discriminări. Ele se integreaza în ansamblul dispozițiilor care stabilesc drepturile creditorului și ale debitorului în diferite faze ale litigiului, în raport cu poziția și calitatea lor procesuala diferita.

Debitorul, exercitandu-și dreptul la apărare, poate combate încă de la început susținerile creditorului, prin acte scrise și prin explicații orale. Ordonanța de admitere integrală sau în parte a cererii creditorului poate fi atacată prin cerere în anulare, care se soluționează de către instanța judecătorească competența pentru judecarea în fond a cauzei. În cadrul judecării cererii în anulare, debitorul se poate folosi de toate mijloacele legale de apărare, iar sentinta de respingere a cererii în anulare poate fi atacată cu recurs.

În privinta accesului liber la justiție, formulării apararilor și exercitării căilor de atac, creditorul este egal în drepturi cu debitorul, chiar dacă, sub forma exercitării lor, aceste drepturi sunt diferite în funcție de faza în care se afla judecarea litigiului. În cazul în care a optat pentru procedura reglementată de

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , iar judecătorul a constatat că nu sunt întrunite cerințele acestei proceduri și a respins cererea, printr-o hotărâre irevocabilă, conform prevederilor art. 7 teza a doua din ordonanța "creditorul poate introduce cerere de chemare în judecata potrivit dreptului comun".

În cadrul procesului având ca obiect cererea în anulare formulată de către debitor împotriva ordonanței cu somația de plată, creditorul are la dispoziție toate mijloacele legale de apărare și poate exercita căile legale de atac. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor legale criticate, hotărârea de respingere a cererii în anulare poate fi atacată cu recurs numai de către debitor. Este de observat însă ca într-o asemenea situație creditorul nici nu ar avea interes sa atace hotărârea, întrucât prin aceasta se confirma ordonanța cu somație de plată emisă la cererea creditorului și conformă cu aceasta. Pentru cazul în care hotărârea instanței judecătorești este defavorabila creditorului, respectiv se admite acțiunea în anulare și se anulează ordonanța, conform prevederilor

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , "creditorul poate introduce cerere de chemare în judecata potrivit dreptului comun", asigurându-se astfel deplinul exercițiu al drepturilor la acces liber la justiție, la apărare și la căile de atac.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "FRATELLI GALASSINI" - S.R.L. din Italia în Dosarul nr. 1.388/C/2002-R al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.