Decizia nr. 317/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, ridicată de Societatea Comercială "Latina Prodplast" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.741/2002 al Tribunalului București - Secția comercială.

La apelul nominal răspunde Societatea Comercială J.W. Cappelen Gmbh, prin reprezentant legal, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente solicita respingerea excepției ridicate, conform notelor depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată și invoca, în acest sens, jurisprudenta Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 19 iulie 2002, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Latina Prodplast" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.741/2002 al acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a arătat ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

încalcă prevederile art. 24, 41 și 135 din Constituție, ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la aceasta convenție. S-a susținut, în acest sens, ca posibilitatea soluționării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse și a explicatiilor date de părți împiedica exercitarea dreptului la apărare și realizarea dreptului la un proces echitabil.

Pe de altă parte, autorul excepției considera ca emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar și pentru sume cu aproximatie stabilite, precum și executarea unui asemenea titlu încalcă reglementarea constituțională a dreptului de proprietate.

În susținerea acestei excepții s-a invocat încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 24, în art. 41 alin. (1) și (2) teza întâi și în art. 135 alin. (1) și (6). Totodată, autorul excepției a invocat și încălcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin

Legea nr. 30/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, precum și ale art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la aceasta convenție.

Tribunalul București - Secția comercială considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece procedura somației de plată, reglementată prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , "se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile în scopul simplificarii demersului jurisdicțional al creditorilor în vederea obținerii titlurilor executorii pentru realizarea creanțelor lor prin executare silită", fiind asigurate, în același timp, și mijloacele necesare pentru apărarea intereselor debitorilor. Executarea silită a unui titlu executoriu, emis în cadrul acestei proceduri, nu aduce atingere dreptului de proprietate mai mult decât orice alta executare silită.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, arătând ca prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

s-a stabilit, pentru prima etapa, o procedură necontencioasă simpla și operativă, bazată pe existenta unor creanțe certe, lichide și exigibile, constatate prin înscrisuri însușite de părți, iar "din momentul în care procedura devine contencioasă, soluționarea cererii în anulare are loc potrivit procedurii de drept comun", exercitarea dreptului la apărare fiind asigurata. Guvernul considera, de asemenea, că nu se încalcă nici dreptul de proprietate, deoarece "punerea în executare silită a unui titlu, investit cu putere executorie, nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate al debitorului, ci, dimpotriva, expresia ocrotirii dreptului de proprietate al creditorului".

Avocatul Poporului, având în vedere considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 72 din 5 martie 2002 , considera ca "prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , aprobată prin

Legea nr. 295/2002 , sunt constituționale".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată și modificată prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Din motivarea excepției rezultă însă ca autorul acesteia critica, în principal, următoarele dispoziții din ordonanța:

- Art. 1.: "(1) Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, insusit de părți prin semnatura ori în alt mod admis de lege și care atesta drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.

(2) Suma ce reprezintă obligația prevăzută la alin. (1), precum și dobânzile, majorările sau penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.";

- Art. 6 alin. (1) și (2): "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicatiilor și lamuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4 alin. (2)-(4).

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constata ca pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către creditor, precum și termenul de plată.";

- Art. 9.: "(1) Ordonanța de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă acțiune în anulare potrivit art. 8, este irevocabilă.

(2) La cererea creditorului ordonanța prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanța împotriva căreia a fost introdusă cererea în anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi investită cu formula executorie, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă. Astfel investită, ordonanța constituie titlu executoriu, care se eliberează creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică și debitorului."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 24, art. 41 alin. (1) și (2) și ale art. 135 alin. (1) și (6), care au următorul conținut:

- Art. 24.: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 41 alin. (1) și alin. (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]";

- Art. 135 alin. (1) și (6): "(1) Statul ocrotește proprietatea. [...]

(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Totodată autorul excepției a invocat și încălcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin

Legea nr. 30/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. [...]", precum și încălcarea art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la aceasta convenție, ratificat de România prin aceeași lege, care prevede că "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."

Curtea constata ca în urma adoptării

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 142 din 24 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, textele atacate nu au suferit modificări de conținut care să afecteze soluția legislativă criticata de autorul excepției, astfel încât urmează sa examineze pe fond susținerile acestuia.

În urma examinării conținutului textelor de lege criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea retine ca procedura somației de plată, reglementată prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , este o procedură specială în materia executării creanțelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată, conform atribuțiilor prevăzute de art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", cu condiția ca nici o norma de procedura sa nu contravina vreunei dispoziții constituționale.

Curtea Constituțională a fost sesizată în mai multe cazuri cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblu, ori a principalelor dispoziții ale acesteia. Toate acele excepții au fost respinse, Curtea constatând ca dispozițiile ordonanței nu încalcă principiul egalității în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare sau obligația exercitării cu buna-credința a drepturilor și a libertăților. Astfel, spre exemplu, în Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, Curtea a statuat ca în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanței cu somația de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea acțiunii în anulare, precum și în tot cursul soluționării acțiunii în anulare, inclusiv a căilor de atac, debitorul are posibilitatea de a-și exercită neingradit dreptul la apărare, garantat de art. 24 din Constituție. De asemenea, pentru toate părțile sunt asigurate condiții de realizare a intereselor lor legitime în cadrul unui proces echitabil.

Curtea constata ca în cauza de fața nu s-au invederat elemente noi, care să contrazica motivarea deciziilor anterioare și sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, Curtea constata ca executarea oricărei obligații de a da determina în mod direct diminuarea patrimoniului celui obligat sa dea. În toate cazurile în care o asemenea obligație se executa, chiar și în mod silit, pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prevăzută cu formula executorie, atingerea adusă dreptului de proprietate, prin diminuarea patrimoniului datornicului, se înscrie în limitele prevederilor constituționale. De altfel, investirea hotărârii judecătorești cu formula executorie se poate face numai după epuizarea tuturor căilor ordinare de atac ori după expirarea termenului pentru exercitarea acestora, ceea ce asigura tuturor părților un tratament egal și posibilitatea formulării unor apărări adecvate. Chiar și după momentul dispunerii sau al începerii executării, partea care se considera nedreptatita are dreptul sa introducă, în fața instanței de executare, contestație la executare.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, ridicată de Societatea Comercială "Latina Prodplast" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.741/2002 al Tribunalului București - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2002.