Decizia nr. 332/2003

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bivuac Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 21.646/2002 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției și a părții Societatea Comercială "Di-Bas Auto" - S.R.L. din București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 270C/2003. La apelul nominal în acest dosar se constata, de asemenea, lipsa părților, Societatea Comercială "Dupress" - S.R.L. din Oradea și Societatea Comercială "Eliptic Group" - S.R.L. din Timișoara, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în discuție problema conexarii celor două cauze, având în vedere ca, în ambele dosare, obiectul excepției de neconstituționalitate este același.

Reprezentantul Ministerului Public arata că nu se opune conexarii.

Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborat cu art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 371C/2002 la Dosarul nr. 370C/2002.

Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Arata ca, în privinta

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , exista o bogata jurisprudenta a Curții Constituționale, în cadrul căreia toate excepțiile de neconstituționalitate având acest obiect au fost respinse ca fiind neintemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 martie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 21.646/2002, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Bivuac Impex" - S.R.L. din București într-o cauza având ca obiect somația de plată.

Prin Încheierea din 27 mai 2003, pronunțată în Dosarul nr. 5.498/2002, Tribunalul Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

și a

Legii nr. 295/2002 , în ansamblul sau, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dupress" - S.R.L. din Oradea într-o cauza având ca obiect o cerere în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , care fac obiectul excepției, sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), deoarece îi favorizează pe creditori în detrimentul debitorilor, ale art. 24 alin. (1), prin aceea ca se permite comunicarea citației și a ordonanței, chiar și către persoane juridice, prin afișare, iar nu cu confirmare de primire, ale art. 21 și ale art. 49 din Constituție, deoarece procedura somației de plată aduce limitări dreptului debitorului de a introduce o cerere reconvențională. Totodată, se susține ca emiterea ordonanței nu a fost justificată de o stare excepționala și, în consecința, sunt incalcate prevederile art. 49 din Constituție.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât procedura somației de plată este instituită în vederea recuperării cu celeritate a creanțelor care îndeplinesc cumulativ condițiile privind caracterul cert, lichid și exigibil, simplificandu-se demersul jurisdicțional al creditorilor în vederea obținerii titlurilor executorii. Prin aceasta reglementare legiuitorul a avut în vedere și ocrotirea debitorilor față de un eventual abuz de drept al creditorilor. În cadrul acestei proceduri speciale este respectat dreptul la apărare al ambelor părți, iar cererea în anulare este o cale procedurala specială, instituită doar în favoarea debitorului, în cadrul căreia acesta își poate exercita fără îngrădiri dreptul la apărare, inclusiv prin calea de atac a recursului.

Tribunalul Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază, de asemenea, ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

oferă "suficiente posibilități de apărare a debitorului împotriva unor abuzuri ale creditorilor".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât " Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

oferă debitorului suficiente cai de a se apara, în toate fazele judecații, în deplina concordanta cu prevederile art. 24 din Constituție". În același sens s-a pronunțat în mod constant și Curtea Constituțională, spre exemplu prin deciziile nr. 72/2002 și nr. 317/2002.

Guvernul arata ca nici una dintre dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

nu este contrară prevederilor constituționale. Reglementarea criticata a fost elaborata pentru a oferi creditorilor o procedură rapida și mai puțin costisitoare în vederea obținerii titlurilor executorii, iar scopul acestei reglementări este de a simplifica demersul jurisdicțional și de a asigura celeritatea soluționării litigiilor și nicidecum acela de a complica procedura sau de a încalcă anumite drepturi consacrate constituțional. Constituționalitatea dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

a fost constatată și prin Decizia Curții Constituționale nr. 317/2002. De altfel, alin. (1) al art. 4 din ordonanța a fost abrogat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 142/2002 .

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, ale

Legii nr. 295/2002

și, în special, dispozițiile

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 .

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002 și ulterior modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 142/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002.

Autorii excepției susțin ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 49 referitor la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata următoarele:

Curtea Constituțională a fost sesizată în numeroase randuri cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblu, ori a principalelor dispoziții ale sale, printre care și cele ale art. 8. Toate acele excepții au fost respinse, Curtea constatând ca dispozițiile ordonanței nu încalcă principiul egalității în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și nici obligația exercitării cu buna-credința a drepturilor și a libertăților. Astfel, de exemplu, în Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, Curtea a statuat ca în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanței cu somația de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea acțiunii în anulare, cat și în tot cursul soluționării acțiunii în anulare, inclusiv a căilor de atac, și debitorul are posibilitatea de a-și exercită neingradit dreptul la apărare. De asemenea, sunt asigurate pentru toate părțile condiții ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil.

De asemenea, prin Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, Curtea a constatat ca

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

reglementează o procedură specială, simplificata și accelerata pentru recuperarea creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle și explicațiile date de către părți. Hotărârile pronunțate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului litigiului.

În același sens s-a pronunțat Curtea și prin Decizia nr. 173 din 6 mai 2003 sau prin Decizia nr. 198 din 13 mai 2003, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003, respectiv nr. 435 din 19 iunie 2003.

Abrogarea alin. (1) al art. 4, care prevedea posibilitatea soluționării cererii pentru emiterea ordonanței cu somația de plată și fără citarea părților, și reglementarea în alin. (2) al aceluiași articol a obligativitatii citarii au drept scop asigurarea pentru ambele părți a exercițiului dreptului la apărare în condiții identice.

Mijloacele procedurale puse la indemana părților diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare sau vreun privilegiu pentru una dintre părți.

Posibilitatea exercitării dreptului la apărare de către debitor este asigurata și prin reglementarea, în

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , a cererii în anulare împotriva ordonanței prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.

De altfel, toate reglementările cuprinse în

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

sunt norme de procedura, iar potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

Autorul excepției critica, de asemenea, dispozițiile

Legii nr. 295/2002 , în ansamblul sau. În realitate însă, critica se referă la actul normativ de baza,

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , care a fost aprobată, cu unele modificări, prin

Legea nr. 295/2002 .

Curtea observa, de asemenea, ca

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

nu conține nici o dispoziție derogatorie privind comunicarea hotărârilor, ci, dimpotriva, în art. 6 alin. (4) se prevede că "Ordonanța se va inmana părții prezente sau se va comunică fiecărei părți de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, ale

Legii nr. 295/2002

și ale

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Bivuac Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 21.646/2002 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială, respectiv de Societatea Comercială "Dupress" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 5.498/2002 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2003.