Decizia nr. 173/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioa n Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (1) și (2) și ale

art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Diaconu Construcții" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 15.830/2002 al Tribunalul București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand, în acest sens, jurisprudenta Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 15.830/2002, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (1) și (2) și ale

art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Diaconu Construcții" - S.R.L. din București într-o cauza având ca obiect procedura somației de plată.

În motivarea excepției autorul acesteia susține ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , cu modificările și completările ulterioare, criticate prin excepție, sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituție, deoarece "permit instanței de judecată să soluționeze o cauza fără a-și exercită obligația de aflare a adevărului, doar pe baza susținerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare". Apreciază, de asemenea, ca apărarea exercitată pe calea acțiunii în anulare nu poate fi la fel de eficienta ca aceea de care ar beneficia într-o cale de atac prevăzută de dreptul comun.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât, după cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudenta sa constanta, procedura somației de plată este reglementată în scopul simplificarii și accelerarii demersului jurisdicțional al creditorilor în vederea obținerii titlurilor executorii pentru realizarea creanțelor lor, iar în cadrul acestei proceduri legiuitorul a avut în vedere "și ocrotirea debitorilor față de un eventual abuz de drept al creditorilor, instituind o serie de mijloace procedurale la indemana acestora, menite să le apere interesele".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arata, în acest sens, ca reglementarea criticata a fost elaborata pentru a oferi creditorilor o procedură rapida și mai puțin costisitoare în vederea obținerii titlurilor executorii, iar scopul acestei reglementări "este de a simplifica demersul jurisdicțional și de a asigura celeritatea soluționării litigiilor și nicidecum acela de a complica procedura sau de a încalcă anumite drepturi consacrate constituțional". Constituționalitatea dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

a fost, de altfel, constatată și prin Decizia Curții Constituționale nr. 317/2002, iar cu privire la alin. (1) al art. 4 din ordonanța, arata ca acesta a fost abrogat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 142/2002 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (1) și (2) și ale

art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la art. 4 alin. (1) din ordonanța, acesta a fost abrogat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 142 din 24 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, aprobată prin

Legea nr. 5 din 9 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003.

Dispozițiile criticate au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1): "Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, insusit de părți prin semnatura ori în alt mod admis de lege și care atesta drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații." ;

- Art. 4 alin. (1): "Judecătorul poate proceda, fără citarea părților, la examinarea cererii și a înscrisurilor depuse în susținerea acesteia.";

- Art. 4 alin. (2): "În toate cazurile, pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată.";

- Art. 8 alin. (3): "Cererea în anulare se depune la instanța unde funcționează judecătorul care a dat ordonanța. Aceasta, dacă nu constata propria competența, va trimite dosarul instanței competente potrivit alin. (2)."

Potrivit susținerilor autorului excepției, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 24 din Constituție, conform cărora:

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constata următoarele:

I. În ceea ce privește dispozițiile

art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , care prevedeau posibilitatea soluționării cererii pentru emiterea ordonanței cu somația de plată și fără citarea părților, Curtea retine ca aceste dispoziții au fost abrogate în mod expres prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 142 din 24 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, aprobată prin

Legea nr. 5 din 9 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003.

Având în vedere faptul ca data încheierii de sesizare a Curții Constituționale (29 noiembrie 2002) a fost ulterioară datei abrogării prevederilor art. 4 alin. (1) din ordonanța (5 noiembrie 2002) și ținând cont de prevederile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora Curtea se pronunța numai asupra prevederilor legale în vigoare, Curtea respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

ca fiind inadmisibila.

II. Cu privire la celelalte critici de constituționalitate, Curtea retine ca a fost sesizată cu numeroase critici privind neconstituționalitatea prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , însă toate acele excepții au fost respinse, constatandu-se ca atât ordonanța criticata, în ansamblul sau, cat și diferite dispoziții din aceasta sunt în conformitate cu prevederile constituționale. În acest sens, Curtea a pronunțat, spre exemplu, Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002.

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

reglementează o procedură specială, simplificata și accelerata pentru recuperarea creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle și explicațiile date de către părți. Hotărârile pronunțate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului litigiului.

Mijloacele procedurale puse la indemana părților diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare față de vreuna dintre părți.

De altfel, prin dispozițiile alin. (2) al art. 4 din ordonanța, s-a instituit obligativitatea citarii părților, aceasta având drept scop asigurarea exercițiului dreptului la apărare în condiții identice pentru ambele părți.

Exercitarea dreptului la apărare de către debitor este asigurat și prin reglementarea, în

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , a posibilității de a formula cerere în anulare împotriva ordonanței prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.

Pe de altă parte, Curtea retine ca toate reglementările cuprinse în

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

sunt norme de procedura, iar, potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Diaconu Construcții" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 15.830/2002 al Tribunalul București - Secția a VI-a comercială.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) și ale

art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2003.