Decizia nr. 361/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Argpan"-S.A. din Curtea de Arges în Dosarul nr. 2.270/2002 al Judecătoriei Curtea de Arges.

La apelul nominal răspunde Societatea Comercială "HELCO"-S.R.L., prin director Radu Hurezeanu și prin avocat Alin Dorin Burea, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul părții prezente, având cuvântul, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate ca fiind neîntemeiată, invocand, în acest sens, jurisprudenta Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca textul de lege criticat nu ingradeste liberul acces la justiție și nu încalcă nici art. 41 alin. (2) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.270/2002, Judecătoria Curtea de Arges a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Argpan"-S.A. din Curtea de Arges.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , interzicand debitorului sa invoce, prin contestația la executare, apărări de fond, în cazul în care a atacat cu acțiune în anulare ordonanța de admitere a cererii creditorului, ingradesc accesul la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție și contravin, în același timp, principiului ocrotirii în mod egal a proprietății private, consacrat în art. 41 alin. (2) teza întâi, întrucât oferă "posibilitatea, fără a se purta un proces pe fondul cauzei, să poată fi emis un titlu executoriu împotriva unui pretins debitor care în mod diligent a acționat în vederea apărării sale legitime". Considera ca aceste dispoziții legale contravin și reglementărilor din Declarația Universala a Drepturilor Omului și din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, fără a indica în concret reglementările respective.

Judecătoria Curtea de Arges apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate, "dreptul debitorului de a se adresa justiției nefiind îngrădit de măsurile derogatorii instituite de ordonanța".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile

art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

nu contravin prevederilor constituționale invocate. Textul de lege criticat nu limitează accesul la justiție. Dacă s-ar acorda dreptul debitorului sa formuleze apărări de fond și în cadrul contestației la executare, i s-ar deschide o noua cale de atac, "fapt ce excede voinței legiuitorului". Posibilitatea asigurata ambelor părți de "a aduce litigiul pe calea dreptului comun" exclude orice "limitare a accesului liber la justiție", situație în care nu se mai poate susține încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție.

Guvernul considera ca excepția ridicată nu este intemeiata, deoarece "scopul prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

este de a simplifica și accelera demersul jurisdicțional și nicidecum de a îngrădi accesul la justiție". Controlul judecătoresc în contestația la executare, potrivit art. 10 alin. (2) din ordonanța, este mai extins decât în dreptul comun, întrucât debitorul poate invoca și apărări de fond, dacă nu și-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare. De altfel, arata Guvernul, textul de lege criticat este o norma de procedura, elaborata conform dispozițiilor de principiu ale art. 125 alin. (3) din Constituție.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra excepției ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 142/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002. În actuala redactare, dispoziția criticata pentru neconstituționalitate are următorul conținut:

"(2) Prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 41 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."

Potrivit

art. 10 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , împotriva ordonanței cu somația de plată persoana interesată poate face contestație la executare în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Teza întâi a art. 10 alin. (2) permite debitorului invocarea, prin contestația la executare, și a unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, iar teza a doua a aceluiași alineat exceptează de la exercițiul acestui drept debitorul care a formulat o cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului. Conform prevederilor art. 8 din aceeași ordonanța, împotriva ordonanței cu somația de plată, emisă de judecător, debitorul poate formula cerere în anulare la instanța competența pentru judecarea cauzei în prima instanța, care va putea anula ordonanța, situație în care, la cererea creditorului, se va proceda la judecarea în fond a cauzei, în condițiile dreptului comun.

Din conținutul acestor dispoziții legale nu rezultă nici o ingradire a accesului liber la justiție pentru nici una dintre părțile litigante. Debitorul nemulțumit de ordonanța cu somația de plată poate formula o cerere în anulare, la instanța competența pentru judecarea fondului cauzei în prima instanța, putând exercita și căile de atac prevăzute în dreptul comun. El poate, de asemenea, formula contestație la executare împotriva titlului executoriu, în cadrul căreia are dreptul sa invoce și apărări de fond, dacă nu și-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare împotriva ordonanței cu somația de plată. Excepția prevăzută în

art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

este justificată, întrucât aceasta are în vedere situația în care, în lipsa cererii în anulare, debitorul nu a putut invoca apărările de fond.

Dispozițiile legale criticate prin excepția de neconstituționalitate nu aduc nici o atingere principiului consacrat de art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituție privind ocrotirea proprietății private. Aceste dispoziții nu conțin nici o diferentiere a tratamentului juridic aplicabil proprietății private, în raport cu titularul acesteia. Obligarea la plata a unui debitor și executarea acestei obligații, chiar și prin măsuri de executare silită, determina o diminuare a patrimoniului debitorului, fără ca emiterea unui titlu executoriu, în condițiile legii, sa constituie o încălcare a vreunei norme constituționale.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Argpan" - S.A. Curtea de Arges în Dosarul nr. 2.270/2002 al Judecătoriei Curtea de Arges.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 decembrie 2002.