Decizia nr. 252/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Aquaprod Sarulesti" - S.A. în Dosarul nr. 1.814/2002 al Tribunalului București - Secția comercială într-un litigiu având ca obiect anularea ordonanței cu somația de plată.

La apelul nominal răspunde, prin consilier juridic Frusina Stoica, Societatea Comercială "Piscicolă Calarasi" - S.A., lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Societății Comerciale "Piscicolă Calarasi" - S.A. solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, invocand următoarele motive: aplicarea dispozițiilor art. 25 și următoarele din Codul de procedură civilă exclude posibilitatea ca acțiunea în anulare introdusă de debitor să fie soluționată de același judecător care a emis ordonanța cu somația de plată; procedura somației de plată este o procedură specială în materia executării creanțelor și este adoptată de legiuitor în aplicarea dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție; dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu fac distincție între persoanele fizice și persoanele juridice, referindu-se la orice persoană; prevederile art. 16 din Constituție consacra egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, nu și a persoanelor juridice.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozițiile

art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

nu împiedica accesul liber la justiție și nu instituie nici o discriminare între cetățenii aflați în situații asemănătoare. Este o procedură specială, stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție, pentru recuperarea creanțelor, pe care creditorul o poate alege în dăuna procedurii obișnuite. Debitorul, fiind citat, își poate formula apărarea, iar în cazul admiterii cererii poate exercita calea de atac a recursului. Celelalte dispoziții constituționale invocate nu sunt incidente în cauza. Solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.814/2002, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Aquaprod Sarulesti" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

"contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la principiul statului de drept și la cel al dreptatii, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 49 alin. (2) privind restrangerea exercițiului unor drepturi și art. 51 privind respectarea Constituției". În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate cuprind norme procedurale contrare celor prevăzute de Codul de procedură civilă și de Legea pentru organizarea judecătorească, fiind incalcate astfel prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție. Deși acțiunea în anulare a ordonanței cu somația de plată constituie o cale de atac, totuși ea urmează a fi judecata de către instanța competența sa judece fondul cauzei, respectiv de un complet format dintr-un singur judecător. Astfel se ingradeste, în mod indirect, accesul liber la justiție, se creează "o diferentiere anticonstitutionala față de justițiabilii care beneficiază la același nivel jurisdicțional de judecată în complet format din doi judecători" și se încalcă prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil de către o instanța independenta și impartiala, instituită prin lege.

Tribunalul București - Secția comercială opineaza în sensul că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

reglementează o procedură specială, necontencioasă, de soluționare cu celeritate a cererilor creditorilor împotriva debitorilor rau-platnici, iar acțiunea în anulare nu este o cale de atac.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata. În acest sens arata ca cererea în anulare, sub aspectul naturii sale juridice, nu este o cale de atac, ci o acțiune, care se soluționează în prima instanța de către judecătorul unic. Reglementările din ordonanța criticata sunt de natura procedurala, iar legiuitorul, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, are dreptul exclusiv de a stabili procedura de judecată. Textul

art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

nu încalcă dreptul fundamental al liberului acces la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, ci este destinat să asigure simplificarea demersului judiciar și celeritatea soluționării litigiilor, iar absenta dublului grad de jurisdicție nu contravine nici unei prevederi constituționale. Dispozițiile legale criticate se aplică, deopotrivă, în toate cauzele de acest gen și tuturor părților, în raport cu calitatea lor procesuala, fără privilegii și fără discriminări.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, dispoziții care au următorul conținut: "(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competența pentru judecarea fondului cauzei în prima instanța. [...]

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de către debitor. Recursul se judeca în termen de 30 de zile."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate, prin faptul ca prevăd soluționarea cererii în anulare de către instanța competența pentru judecarea fondului cauzei, respectiv în complet format dintr-un singur judecător, lipsindu-l pe debitor de dreptul ca prima cale de atac să fie soluționată de un complet format din doi judecători, contravin următoarelor norme constituționale:

- art. 1 alin. (3) - statul de drept;

- art. 16 alin. (1) - egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice;

- art. 20 alin. (2) - tratate internaționale privind drepturile omului, cu referire la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale de către o instanța independenta și impartiala, instituită prin lege;

- art. 21 - accesul liber la justiție;

- art. 49 - restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți;

- art. 51 - respectarea Constituției și a legilor;

- art. 125 alin. (3) - stabilirea prin lege a competentei și a procedurii de judecată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

Textele de lege criticate conțin norme de procedura ca, de altfel, întreaga

Ordonanța a Guvernului nr. 5/2001 . Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Legea la care se referă norma constituțională nu este doar Codul de procedură civilă sau Legea pentru organizarea judecătorească, ci orice alta lege în care legiuitorul include și reguli de procedura, chiar derogatorii de la reglementările generale. Reglementarea procedurii de judecată nu face obiectul legilor organice. Ordonanțele Guvernului, emise pe baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, sunt de nivelul legilor ordinare.

Dispozițiile

art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

nu ingradesc accesul liber la justiție și, sub acest aspect, nu instituie nici o discriminare între persoanele aflate în situații identice. Orice creditor poate opta pentru procedura accelerata a somației de plată sau pentru o acțiune în vederea recuperării creanțelor sale, iar dacă i se respinge cererea pentru emiterea ordonanței cu somația de plată, se poate adresa instanței judecătorești cu acțiune, conform normelor de drept comun. Orice debitor, în mod obligatoriu citat în fața judecătorului, își poate face apărările și în cadrul procedurii somației de plată, iar în cazul admiterii cererii pentru emiterea ordonanței cu somația de plată, poate formula cerere în anulare și poate exercita calea de atac a recursului.

Cererea în anulare se judeca de către instanța competența sa judece fondul cauzei, care nu întotdeauna este aceeași cu instanța în cadrul căreia funcționează judecătorul care a emis ordonanța cu somația de plată. În acest sens,

art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

prevede că: Cererea în anulare se depune la instanța unde funcționează judecătorul care a dat ordonanța. Aceasta, dacă nu constata propria competența, va trimite dosarul instanței competente potrivit alin. (2)."

Toate instanțele judecătorești competente să soluționeze cererile în cadrul procedurii somației de plată, cererile în anulare, acțiunile introduse conform normelor de drept comun, precum și căile de atac sunt instituite prin lege, existând garanții pentru asigurarea independentei și imparțialității lor.

Dispozițiile

art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

nu prevăd restrangerea exercițiului nici unui drept fundamental sau al unei libertăți, astfel încât nu se poate pune problema incidentei dispozițiilor art. 49 din Constituție.

Nerespectarea Constituției, contrar indatoririi prevăzute de art. 51, s-ar putea retine numai dacă s-ar constata ca dispozițiile legale criticate sunt contrare unor prevederi constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Aquaprod Sarulesti" - S.A. în Dosarul nr. 1.814/2002 al Tribunalului București - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2002.