Decizia nr. 246/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Rafinaria Darmanesti" - S.A. în Dosarul nr. 9.088/2001 al Tribunalului București - Secția comercială.

La apelul nominal răspunde Societatea Naționala a Petrolului "Petrom" - S.A., prin consilier juridic Felicia Cherciu, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente solicita respingerea excepției de neconstituționalitate pentru motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Totodată se arata ca în mai multe randuri Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

prin deciziile nr. 72/2002, nr. 141/2002 și nr. 161/2002, de fiecare data respingandu-se excepția.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , arătând ca

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

a fost aprobată prin lege, cu modificări și completări. Prin aceste modificări unele dintre criticile autorului excepției privind dispozițiile ordonanței au rămas fără substanța. Celelalte critici sunt, de asemenea, neintemeiate, asa cum s-a stabilit de altfel în jurisprudenta Curții Constituționale cu privire la prevederile legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 9.088/2001, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Rafinaria Darmanesti" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 49 alin. (1), art. 114 alin. (1) și (3) și ale art. 128. Se arata ca principiul constituțional al egalității în drepturi este încălcat prin reglementarea diferita a posibilității de a ataca hotărârea data în procedura somației de plată. Astfel, debitorul are la indemana doar acțiunea în anulare, pe când creditorul are posibilitatea atacarii hotărârii potrivit dreptului comun. Totodată, dreptul la apărare al creditorului este încălcat în condițiile în care soluționarea cererii se face fără citarea părților. Referitor la procedura de adoptare a ordonanței, autorul excepției arata ca, deoarece legea de abilitare a prevăzut cerința supunerii ordonanței spre aprobare Parlamentului, "opozabilitatea dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

nu poate fi primită".

Tribunalul București - Secția comercială considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

este neîntemeiată. Se arata ca, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (4) din ordonanța, debitoarea are dreptul de a depune întâmpinare cel târziu până la prima zi de înfățișare. De asemenea,

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

se completează cu normele de procedura civilă cu privire la toate aspectele reglementate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției. Cu privire la nerespectarea de către Guvern, cu prilejul adoptării ordonanței, a dispozițiilor art. 114 din Constituție, considera ca "aceasta critica nu poate fi primită întrucât are la baza o gresita interpretare a dispozițiilor art. 114 alin. (3) din Constituție".

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata, în ceea ce privește egalitatea cetățenilor în fața legii, ca " Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

creează un tratament diferențiat pentru părțile raportului procesual civil aflate în situații diferite, una în calitate de reclamant creditor, cealaltă, în calitate de pârât debitor. Aceasta nu creează o discriminare în sensul avut în vedere de constituant". În legătură cu respectarea dreptului la apărare Guvernul considera ca dispozițiile art. 4 alin. (1) din ordonanța indreptatesc instanța în mod expres sa procedeze la soluționarea cererii fără citarea părților doar atunci când înscrisurile depuse în cauza sunt pe deplin edificatoare. Cat privește modalitatea de adoptare a

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , considera ca au fost respectate dispozițiile art. 114 din Constituție, ordonanța fiind adoptată în baza unei legi de abilitare, într-o materie care nu face parte din domeniul rezervat legilor organice.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5 din 19 iulie 2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295 din 15 mai 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002.

Ordonanța criticata reglementează procedura specială care se desfășoară la cererea creditorului în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce constituie obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris insusit de părți prin semnatura ori în alt mod admis de lege și care atesta drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.

Critica de neconstituționalitate formulată de autorul excepției vizează încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 114 alin. (1) și (3) din Constituție privind delegarea legislativă, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 49 alin. (1) privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 41 alin. (2) privind protecția proprietății private, ale art. 128 privind folosirea căilor de atac.

În esenta, se arata în motivarea criticilor de neconstituționalitate, prin ordonanța Guvernul a modificat legi organice, respectiv Codul de procedură civilă și

Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Totodată a fost încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi, deoarece la art. 8 din ordonanța s-a prevăzut calea de atac - acțiunea în anulare - numai la dispoziția creditorului, favorizandu-l în felul acesta. Prin reglementarea soluționării cererii fără citarea părților se încalcă dreptul la apărare al debitorului, acesta neavând posibilitatea sa combata susținerile adversarului și să-și valorifice drepturile.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea observa ca, ulterior sesizării Curții Constituționale, a fost adoptată

Legea nr. 295/2002 , prin care

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată a fost aprobată cu modificări. Modificările aduse prin legea de aprobare au înlăturat unele dispoziții, inclusiv dintre cele criticate prin excepția de neconstituționalitate care formează obiectul prezentului dosar. Astfel, conform pct. 1 al articolului unic din

Legea nr. 295/2002 , alin. (2) al art. 4 din ordonanța are în prezent următorul conținut: "În toate cazurile, pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată."

Totodată

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

prevede, în formularea actuala, ca "Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicării acesteia", cerere care, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "se soluționează de către instanța competența pentru judecarea fondului cauzei în prima instanța". Dacă instanța investită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța, pronunțând o hotărâre irevocabilă. De asemenea, se prevede că hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de către debitor. În consecința, din examinarea dispozițiilor ordonanței criticate, cu modificările aduse prin legea de aprobare, Curtea nu poate retine încălcarea principiului egalității, prevăzut de art. 16 din Constituție, a dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituție, precum și a protecției egale a proprietății private, indiferent de titular, prevăzută de art. 41 alin. (2) din Constituție. De asemenea, astfel cum a stabilit Curtea Constituțională prin mai multe decizii, instituirea unei proceduri speciale, justificată prin celeritatea soluționării anumitor cauze, procedura care nu prevede decât calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate în prima instanța, nu contravine nici dispozițiilor constituționale ale art. 128 privind folosirea căilor de atac. Conform acestui text constituțional, căile de atac se exercită în condițiile legii, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, procedura de judecată se stabilește prin lege. Legiuitorul are, asadar, latitudinea de a stabili dacă într-o anumită categorie de cauze se poate exercita calea ordinară de atac a apelului sau numai recursul. Astfel fiind, Curtea nu poate retine incidența art. 49 din Constituție privind restrangerea unor drepturi.

În legătură cu criticile formulate de autorul excepției cu privire la adoptarea ordonanței prin încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) și (3) din Constituție, Curtea constata ca acestea nu pot fi reținute, întrucât prin aceasta ordonanța nu a fost modificată o lege organică. Astfel, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege". Or, Codul de procedură civilă nu are caracterul unei legi organice, întrucât nu este prevăzut ca atare în dispozițiile art. 72 alin. (3) sau ale unui alt text al Constituției. De asemenea, nici

Legea nr. 146/1997

nu are caracter de lege organică. În legătură cu pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 114 alin. (3) din Constituție, Curtea observa ca prin Legea nr. 295/2002

ordonanța a fost aprobată cu modificări de către Parlament, astfel încât nu se poate susține ca aceasta nu ar fi fost depusa la Parlament pentru aprobare.

În jurisprudenta sa Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , inclusiv în cazuri în care a fost invocată încălcarea principiului egalității în fața legii, precum și a dreptului la apărare, anterior adoptării

Legii nr. 295/2002

prin care ordonanța a fost aprobată cu modificările menționate. Astfel, prin Decizia nr. 161 din 30 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 iunie 2002, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. În cauza de fața nu au fost invederate elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții. Pe de altă parte, modificările aduse ordonanței criticate prin legea de aprobare sunt, astfel cum s-a arătat, de natura sa lase fără substanța unele dintre criticile de neconstituționalitate formulate, precum cele privind invocarea încălcării dreptului la apărare sau a principiului egalității în fața legii.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Rafinaria Darmanesti" - S.A. în Dosarul nr. 9.088/2001 al Tribunalului București - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2002.