Decizia nr. 89/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Compania Națională "Administrația Canalelor Navigabile" - S.A. din Constanța în Dosarul nr. 2.243/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Concurenței, Loredana Criveanu, inspector de concurență, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul părții prezente consideră că susținerea autorului excepției, potrivit căreia Consiliul Concurenței exercită anumite atribuții care atrag calificarea sa drept autoritate jurisdicțională, nu este întemeiată. Astfel, arată că, deși prin lege s-a instituit o procedură specială care are la bază respectarea dreptului la apărare și principiul contradictorialității, nu înseamnă că ne aflăm în prezența unei proceduri jurisdicționale. În acest sens arată că

Legea concurenței nr. 21/1996

prevede că deciziile emise de autoritatea de concurență se atacă direct la Curtea de Apel București, fără a prevedea, alternativ, și o procedură jurisdicțională de contestare a acestora. În continuare, apreciază că nu există nici o ingerință a statului care să aducă atingere dreptului de acces liber la justiție, Consiliul Concurenței fiind o autoritate administrativă autonomă, nesubordonată guvernamental. De asemenea, arată că

Legea concurenței nr. 21/1996

nu îngrădește dreptul la liberă asociere a cetățenilor și libertatea comerțului, ci, dimpotrivă creează cadrul legal pentru ocrotirea interesului public și celui al consumatorilor față de un eventual comportament anticoncurențial al agenților economici. În final, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată și depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că actul normativ criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.243/2005, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii concurenței nr. 21/1996 .

Excepția a fost ridicată de Compania Națională "Administrația Canalelor Navigabile" - S.A. din Constanța cu ocazia soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea în parte a

Deciziei Consiliului Concurenței nr. 95 din 26 mai 2005 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției susține că reglementarea criticată încalcă principiul constituțional al separației puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituție, prevederile constituționale ale art. 21, ale art. 53 coroborate cu cele ale art. 40 și 45, precum și cele ale

art. 126 și 135. Astfel, consideră că prin Legea concurenței nr. 21/1996

se reglementează o activitate jurisdicțională obligatorie pentru Consiliul Concurenței, care se suprapune în mod neconstituțional puterii judecătorești. Totodată, apreciază că prin atribuirea în sarcina Consiliului Concurenței a prerogativei de a decide asupra caracterului unor practici ale comercianților se încalcă "principiul constituțional al liberei asocieri, al liberei inițiative, al comerțului și al exercitării drepturilor fundamentale" care, potrivit art. 53 din Constituție, nu pot fi restrânse decât în cazuri excepționale. În opinia autorului excepției, dispozițiile

Legii nr. 21/1996

încalcă și textul constituțional care consacră obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, prin "imixtiunea Consiliului Concurenței în activitatea comercianților, în discuțiile dintre părți și în modalitatea de realizare a scopului comercial".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile

Legii concurenței nr. 21/1996

sunt constituționale. În acest sens arată că dispozițiile de lege criticate nu contravin sub nici un aspect prevederilor constituționale invocate, deoarece activitatea jurisdicțională a Consiliului Concurenței nu poate fi considerată ca "o suprapunere" cu puterea judecătorească, așa cum este aceasta reglementată prin prevederile art. 126 din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că reglementarea criticată nu contravine textelor constituționale invocate în susținerea excepției, întrucât prin înființarea Consiliului Concurenței nu se aduce atingere principiului separației și echilibrului puterilor în stat.

Consideră că dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc dreptul părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, nu conțin norme contrare libertății economice și posibilității oricărei persoane de a iniția și întreprinde o activitate cu scop lucrativ și nici nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile

Legii concurenței nr. 21/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005.

Din examinarea motivelor invocate de autorul excepției de neconstituționalitate în susținerea acesteia și a opiniei instanței de judecată, Curtea constată că, în realitate, constituie obiect al excepției de neconstituționalitate numai dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a),

art. 16, 26, 33, 34 și 36 din Legea concurenței nr. 21/1996 .

În aceste condiții, Curtea urmează a se pronunța numai asupra constituționalității acestor texte de lege, care au următorul conținut:

- Art. 5 alin. (1) lit. a): "(1) Sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori asociațiile de agenți economici, orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc:

a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum și a oricăror alte condiții comerciale;";

- Art. 16: "(1) Se înființează Consiliul Concurenței, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenței, cu personalitate juridică, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi. Sediul Consiliului Concurenței este în municipiul București.

(2) Structura organizatorică și de personal a Consiliului Concurenței, atribuțiile de conducere și de execuție ale personalului său se stabilesc prin regulamentele interioare adoptate de acesta.";

- Art. 26: "Consiliul Concurenței are următoarele atribuții:

a) efectuează, la inițiativa sa sau în urma unei plângeri, sesizări sau notificări, investigațiile privind aplicarea art. 5, 6, 12 și 15;

b) ia deciziile prevăzute de prezenta lege pentru cazurile de încălcare a dispozițiilor art. 5, 6, 9, 12 și 15, constatate în urma investigațiilor efectuate de către inspectorii de concurență, în baza prevederilor legii și abilitării cu puteri de inspecție prin ordin al președintelui; o copie a acestui ordin va fi înmânată de inspectorii de concurență abilitați agentului economic sau asociației de agenți economici supuși investigației;

c) certifică, la cererea agenților economici sau a asociațiilor de agenți economici și, atunci când consideră necesar, în urma declanșării unei investigații, pe baza dovezilor prezentate, că nu există temei pentru intervenția sa în baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6;

d) ia decizii de acordare a dispenselor în cazurile de exceptări individuale de înțelegeri, decizii luate de asociațiile de agenți economici sau practici concertate, care se încadrează în prevederile art. 5 alin. (2), precum și decizii în cazurile de concentrări economice;

e) ia decizii de retragere a beneficiului exceptării de la prevederile art. 5 alin (1), stabilit prin regulament al Consiliului Concurenței pentru unele categorii de înțelegeri, decizii luate de asociațiile de agenți economici sau practici concertate, atunci când constată că acestea nu mai îndeplinesc prevederile art. 5 alin. (2);

f) asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii;

g) efectuează, din proprie inițiativă, investigații utile pentru cunoașterea pieței;

h) sesizează Guvernul asupra existenței unei situații de monopol sau a altor cazuri, asemenea celor prevăzute la art. 4 alin. (2) și (3), și propune acestuia adoptarea măsurilor necesare pentru remedierea disfuncționalităților constatate;

i) sesizează instanțele judecătorești asupra cazurilor în care acestea sunt competente;

j) urmărește aplicarea dispozițiilor legale și a altor acte normative incidente în domeniul de reglementare al prezentei legi;

k) sesizează Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administrației publice centrale și locale în aplicarea prezentei legi;

l) emite aviz conform pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurențial și propune modificarea acelora care au un asemenea efect;

m) face recomandări Guvernului și organelor administrației publice locale pentru adoptarea de măsuri care să faciliteze dezvoltarea pieței și a concurenței;

n) propune Guvernului sau organelor administrației publice locale luarea de măsuri disciplinare împotriva personalului din subordinea acestora, în cazul în care acesta nu respectă dispozițiile obligatorii ale Consiliului Concurenței;

o) realizează studii și întocmește rapoarte privind domeniul său de activitate și furnizează Guvernului, publicului și organizațiilor internaționale specializate informații privind această activitate;

p) reprezintă România și promovează schimbul de informații și de experiență în relațiile cu organizațiile și instituțiile internaționale de profil și cooperează cu autoritățile de concurență străine și comunitare;

r) stabilește și aprobă misiunea, strategia generală și programele de activitate ale autorității de concurență;

s) ia orice alte decizii în îndeplinirea atribuțiilor ce decurg din prezenta lege.";

- Art. 33: "(1) Descoperirea și investigarea încălcărilor prevederilor prezentei legi incumbă Consiliului Concurenței care acționează prin inspectorii de concurență.

(2) În cazul infracțiunii prevăzute la art. 60 alin. (1) din prezenta lege, personalul desemnat în condițiile alin. (1) va putea efectua numai actele stabilite prin art. 214 din Codul de procedură penală.";

- Art. 34: "Consiliul Concurenței dispune efectuarea de investigații, potrivit atribuțiilor sale, în condițiile art. 40:

a) din oficiu;

b) la plângerea unei persoane fizice sau juridice afectate în mod real și direct prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6, 12 și 15;

c) la cererea agenților economici sau a asociațiilor de agenți economici interesați, conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 13 alin. (2);

d) la cererea oricăreia dintre autoritățile, instituțiile, organizațiile sau a oricăruia dintre organele menționate la art. 29 lit. a)-f).";

- Art. 36: "(1) Pentru investigarea încălcării prevederilor prezentei legi, inspectorii de concurență sunt abilitați cu puteri de inspecție, cu excepția debutanților, și au următoarele puteri de inspecție:

a) să între în spațiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care agenții economici ori asociațiile de agenți economici le dețin legal;

b) să examineze orice documente, registre, acte financiar-contabile și comerciale sau alte evidențe legate de activitatea agenților economici sau asociațiilor de agenți economici, indiferent de locul în care sunt depozitate;

c) să ia declarații reprezentanților și angajaților agentului economic sau asociației de agenți economici referitoare la fapte sau documente considerate relevante;

d) să ridice sau să obțină în orice formă copii ori extrase din orice documente, registre, acte financiar-contabile și comerciale sau din alte evidențe legate de activitatea agentului economic sau asociației de agenți economici;

e) să sigileze orice amplasament destinat activităților agentului economic sau asociației de agenți economici și orice documente, registre, acte financiar-contabile și comerciale sau alte evidențe legate de activitatea agentului economic sau asociației de agenți economici, pe durata și în măsura necesară inspecției.

(2) Inspectorii de concurență cu puteri de inspecție, prevăzuți la alin. (1), vor proceda la actele prevăzute la alin. (1) numai dacă există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obținute informații considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, iar rezultatul acestora va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare și inventariere.

(3) Inspectorii de concurență cu puteri de inspecție pot face inspecții inopinate și pot solicita orice fel de informații sau justificări legate de îndeplinirea misiunii, atât la fața locului, cât și la convocare la sediul Consiliului Concurenței.

(4) Exercitarea puterilor de inspecție se face în conformitate cu regulamentul privind organizarea, funcționarea și procedura Consiliului Concurenței."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației puterilor în cadrul democrației constituționale, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, coroborate cu art. 40 privind dreptul de asociere și art. 45 privind libertatea economică, precum și cele ale art. 126 referitoare la instanțele judecătorești și art. 135 privind economia.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nici una dintre reglementările criticate nu îndreptățesc susținerea autorului excepției în sensul că, potrivit acestora, Consiliul Concurenței ar avea atât atribuții administrative, cât și jurisdicționale.

Consiliul Concurenței a fost înființat ca autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenței, și nu "ca un organ aparținând puterii executive, în raporturi de subordonare guvernamentală", așa cum susține autorul excepției. Măsurile dispuse de Consiliu și sancțiunile aplicate de acesta pe baza dispozițiilor legale atacate sunt de natură administrativă, și nu jurisdicțională. Procedura prin care Consiliul Concurenței își îndeplinește atribuțiile stabilite de lege, în principal de a constata și sancționa practicile anticoncurențiale, prezintă anumite similitudini cu procedurile jurisdicționale, fără a se identifica însă cu acestea.

Astfel, împrejurarea că faptele semnalate Consiliului sunt supuse investigației pentru stabilirea adevărului, iar raportul de investigație este examinat în plen, nu impune caracterizarea activității Consiliului ca o activitate jurisdicțională, căci prin aceasta Consiliul nu soluționează un litigiu privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane - atribuții de esența activității jurisdicționale - și nici nu adoptă măsuri de tragere la răspundere juridică de competența instanțelor judiciare, ci efectuează operații tehnico-juridice de cercetare, deliberare și decizie, specifice inițierii și adoptării oricărui act administrativ.

Curtea constată că nu se poate reține nici critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, atâta timp cât deciziile adoptate de Plenul Consiliului Concurenței pot fi atacate în fața unei instanțe judecătorești, în procedura de contencios administrativ, la Curtea de Apel București.

Împotriva sentinței Curții de Apel București, atât Consiliul Concurenței, cât și agenții economici supuși măsurilor dispuse de instanță pot introduce recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește susținerea privind înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 53 coroborate cu art. 40 și 45, Curtea constată că într-o economie de piață, guvernată de regulile concurenței, ale liberului acces la activitatea economică și ale liberei inițiative, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție". Or, libertatea comerțului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de disciplină economică la care agenții economici trebuie să se conformeze și, în consecință, legiuitorul are competența de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea regulilor stabilite.

Ca atare, prin instituirea sancțiunii nulității actelor referitoare la o practică anticoncurențială, interzisă de

Legea nr. 21/1996 , nu se aduce vreo atingere valorilor apărate de Constituție, ci, dimpotrivă, se descurajează comportamentul contrar normelor adoptate în activitatea economică și financiară și se asigură mediul necesar desfășurării acestora. De asemenea, Curtea reține că instituirea prin lege a unor restricții nu constituie o încălcare a art. 53 din Constituție, ci, dimpotrivă, dă expresie concretă obligației statului de a asigura protecția concurenței loiale, conform art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a),

art. 16, 26, 33, 34 și 36 din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Compania Națională "Administrația Canalelor Navigabile" - S.A. din Constanța în Dosarul nr. 2.243/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2006.