Decizia nr. 101/2006

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nica Leon în Dosarul nr. 10.192/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal răspunde partea Consiliul Local al Sectorului 2 București - Direcția Venituri Buget Local Sector 2, reprezentată prin consilier juridic, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 10.192/2005, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Nica Leon cu ocazia soluționării unei cauze civile având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 20, 21, 56 și ale art. 154 alin. (1). De asemenea, consideră că dispozițiile de lege criticate nu sunt în concordanță cu

Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor și

Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară. În acest sens, arată că prin instituirea obligativității plății taxelor de timbru este afectat principiul statului de drept.

Judecătoria Sectorului 2 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, apreciază că dispozițiile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , care stabilesc obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în funcție de anumite criterii valorice, nu încalcă principiile constituționale invocate de autorul excepției.

Dimpotrivă, taxele judiciare de timbru sunt concepute de legiuitor ca o plată a serviciilor prestate de instanțele judecătorești, determinarea cuantumului taxei datorate constituind o sarcină administrativă a instanței, în calitatea sa de prestator al serviciului taxabil, fără a reprezenta obiect al activității de judecată. Ca atare, prin instituirea obligației legale de plată a taxei judiciare de timbru nu se aduce atingere valorilor primordiale ale statului de drept, egalității în fața legii, dreptului la un proces echitabil sau imparțialității instanței de judecată, întrucât sarcina acestei plăți reprezintă o formă de descurajare a unor eventuale abuzuri procesuale, fără a constitui, prin ea însăși, o obstrucționare a accesului la justiție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 16 și 21, fiind totodată în deplină conformitate și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În ceea ce privește invocarea art. 20, 56 și a art. 154 alin. (1) din Constituție, Guvernul apreciază că aceste norme constituționale nu au incidență în cauză. În final, apreciază că invocarea neconstituționalității

art. 2 din Legea nr. 146/1997

prin raportare la dispozițiile unor alte legi decât Constituția este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 202/2004 , arată că reglementarea criticată nu contravine prevederilor art. 21 din Constituție. În ceea ce privește înfrângerea art. 16 și 56 din Constituție, arată că dispozițiile legale criticate nu fac nici un fel de diferențiere între contribuabili, ci, dimpotrivă, reprezintă o concludentă aplicare a regulii constituționale potrivit căreia "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice".

Referitor la celelalte texte constituționale de referință invocate de autorul excepției, apreciază că acestea nu au incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare.

Textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 2: "(1) Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel: [...]

(2) În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.830.000 lei (194 lei - pentru anul 2006), indiferent de valoarea contestată.

(3) Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanță ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege."

Cuantumul taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 2 a fost actualizat prin pct. II din Anexa la

Hotărârea Guvernului nr. 797/2005

privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflației, aplicabile în anul fiscal 2006, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 10 august 2005, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006.

Autorul excepției susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), privind statul de drept, art. 16 alin. (1), care consacră egalitatea în drepturi, art. 20, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21, privind accesul liber la justiție, art. 56, referitoare la contribuțiile financiare, și art. 154 alin. (1), privind conflictul temporal de legi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală ca și în prezenta cauză și cu motivări asemănătoare, soluția adoptată fiind de fiecare dată aceeași, și anume că aceste dispoziții sunt constituționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 202 din 29 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 9 iunie 2004, Curtea a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Cu acel prilej, Curtea a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nici o interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. S-a reținut, de asemenea, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții. De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a apreciat că textul de lege criticat nu aduce atingere nici principiului egalității în drepturi, deoarece nu instituie nici un fel de diferențiere între contribuabili.

Totodată, prin

Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, Curtea a constatat că dispozițiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție, întrucât instituirea taxelor de timbru reprezintă o aplicare a principiului consacrat la art. 56 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice".

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În legătură cu invocarea normelor constituționale prevăzute la art. 20 și art. 154 alin. (1), Curtea constată că aceste critici nu sunt relevante pentru soluționarea cauzei de față.

În final, Curtea reține că autorul excepției invocă și o problemă de necorelare dintre dispoziții legale cuprinse în acte normative diferite, respectiv între

art. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și unele dispoziții cuprinse în

Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor și în

Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară. Sub acest aspect, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, și nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nica Leon în Dosarul nr. 10.192/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2006.