Decizia nr. 152/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Gabrael Deo în Dosarul nr. 11.921/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 București, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 970D/2005.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții faptul că partea Oficiul Național pentru Refugiați a transmis prin Serviciul de Registratură al Curții Constituționale note scrise, depuse la dosarul cauzei, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.008D/2005, nr. 1.009D/2005, nr. 1.010D/2005 și nr. 1.011D/2005, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de John Michel, Chibuzo Ani, Sunday Obeta și Wu Yong în dosarele nr. 15.986/2005, nr. 14.796/2005, nr. 14.795/2005 și nr. 14.595/2005 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limbă engleză, d-na Elena Andrei, desemnată pentru a asigura traducerea în dosarele nr. 970D/2005, nr. 1.008D/2005, nr. 1.009D/2005 și nr. 1.010D/2005.

Magistratul-asistent referă faptul că și în aceste dosare partea Oficiul Național pentru Refugiați a transmis Curții Constituționale note scrise cu un conținut identic, prin care solicită, de asemenea, respingerea excepțiilor de neconstituționalitate ca neîntemeiate.

Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.011D/2005, nr. 1.010D/2005, nr. 1.009D/2005 și nr. 1.008D/2005 la Dosarul nr. 970D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că, față de deciziile anterioare pronunțate de Curtea Constituțională în soluționarea unor excepții de neconstituționalitate cu același obiect, nu au intervenit elemente noi de natură să impună schimbarea jurisprudenței Curții, astfel că solicită menținerea acesteia și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 14 noiembrie, 9, 2 și 5 decembrie 2005, pronunțate în dosarele nr. 11.921/2005, nr. 15.986/2005, nr. 14.796/2005, nr. 14.795/2005 și nr. 14.595/2005, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România. Excepția a fost ridicată de Gabrael Deo, John Michel, Chibuzo Ani, Sunday Obeta și Wu Yong în cadrul unor cauze având ca obiect plângere refugiați.

În motivarea excepției, având un conținut identic, se arată că dispozițiile

art. 21 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , "astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 43/2004 ", contravin prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți".

În esență, se susține că termenul imperativ de 10 zile, înăuntrul căruia instanța de judecată este obligată să se pronunțe în procedură accelerată asupra unor probleme ce necesită administrarea unui probatoriu complex, este un termen prea scurt față de termenul dispozitiv de 30 de zile stabilit pentru persoanele ale căror cereri sunt soluționate în procedura ordinară. Consideră că astfel se creează o stare de inegalitate și discriminare între cele două categorii de petenți, precum și între solicitantul statutului de refugiat și Oficiul Național pentru Refugiați, această parte în proces fiind "favorizată" pe parcursul soluționării cauzei.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în esență, că actul normativ criticat corespunde prevederilor constituționale și convenționale în materia refugiaților, iar termenul de 10 zile prevăzut de

art. 21 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

a fost instituit tocmai în considerarea procedurii accelerate aplicabile refugiaților și a urgenței pe care acest tip de cauze îl comportă, asigurând solicitantului totodată exercitarea drepturilor sale procesuale. Pe de altă parte, legiuitorul este suveran în stabilirea competenței instanțelor de judecată și a procedurii de judecată, respectiv în stabilirea unor termene de soluționare, având în vedere, în principal, natura cauzelor.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România este neîntemeiată, precizând în acest sens faptul că excepții cu același obiect și cu o motivare similară au mai fost supuse în numeroase rânduri controlului Curții Constituționale, aceasta pronunțându-se, de exemplu, prin

Decizia nr. 445/2005 , în sensul respingerii.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere, prin care apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Arată, în acest sens, că instituirea unui termen de 10 zile în cadrul căruia instanța de judecată soluționează plângerea și pronunță o hotărâre motivată nu este de natură a încălca principiul unicității, imparțialității și egalității justiției, consacrat de art. 124 alin. (2) din Constituție, și nu reprezintă un impediment în deplina exercitare a drepturilor de care pot beneficia străinii care urmează procedura de acordare a unei forme de protecție umanitară. Dimpotrivă, acest termen este conceput să vină în sprijinul persoanelor care solicită acordarea statutului de refugiat și ale căror cauze comportă o urgență evidentă, prin asigurarea unui proces rapid.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că este legal sesizată și competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 21 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, cu următorul cuprins:

- Art. 21 alin. (4): "(4) Instanța soluționează plângerea în termen de 10 zile și pronunță o hotărâre motivată, prin care:

a) respinge plângerea pentru cel puțin unul dintre motivele prevăzute la art. 19 alin. (1);

b) admite plângerea și dispune ca structura competentă a Oficiului Național pentru Refugiați care a emis hotărârea să analizeze cererea în procedură ordinară."

În motivarea excepției, autorii acesteia invocă încălcarea art. 124 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia: "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți."

Examinând dispozițiile de lege criticate, raportate la normele constituționale invocate, Curtea Constituțională constată că prevederile

art. 21 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate și cu o motivare similară. Astfel, prin

Decizia nr. 696 din 20 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 31 ianuarie 2006, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate și în prezenta cauză nu contravin prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, referitoare la principiile unicității, imparțialității și egalității justiției, pentru argumentele acolo arătate.

Având în vedere că în cauza de față nu au intervenit elemente noi care să impună modificarea jurisprudenței Curții în materie, considerentele și soluția pronunțată în decizia amintită își mențin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Gabrael Deo, John Michel, Chibuzo Ani, Sunday Obeta și Wu Yong în dosarele nr. 11.921/2005, nr. 15.986/2005, nr. 14.796/2005, nr. 14.795/2005 și nr. 14.595/2005 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2006.