Decizia nr. 144/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 219/2005 6 iulie 2005 (prevederi anume) privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și co…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Dumitru Alexe în Dosarul nr. 1.093/2005 al Curții de Apel Galați - Secția civilă, de Maria Păduraru în Dosarul nr. 2.681/2005, de Ludovic Varga și Angela Varga în Dosarul nr. 2.566/2005, de Elena Ionescu și Stela Eugenia Simionescu în Dosarul nr. 859/2005, dosare ale Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, de Elena Frâncu în Dosarul nr. 972/R/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă, de Banca Populară Română - Cooperativa de Credit Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. București - Agenția Tulcea în Dosarul nr. 1.088/C/2005 al Curții de Apel Constanța - Secția civilă și de Maria Pașcalău în Dosarul nr. 7.831/C/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.
La apelul nominal răspund, personal, Florea Dobrescu și Irina Ionescu, personal și asistați de avocat Adrian Rusu, Maria Păduraru și Elena Ionescu, precum și Eugenia Stela Simionescu, reprezentată de același avocat.
De asemenea, răspund, reprezentată de avocat Viorel Sfetcu, Maria Pașcalău și, reprezentate de mandatar Gabriel Varga, părțile Ludovic Varga și Angela Varga, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.046D/2005, nr. 1.044D/2005, nr. 763D/2005, nr. 761D/2005, nr. 760D/2005, nr. 759D/2005 și nr. 740D/2005 au conținut parțial identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Părțile prezente, precum și avocații și mandatarul acestora sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.046D/2005, nr. 1.044D/2005, nr. 763D/2005, nr. 761D/2005, nr. 760D/2005, nr. 759D/2005 la Dosarul nr. 740D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Adrian Rusu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Astfel, potrivit art. 129 din Constituție, părțile pot exercita căile de atac în scopul realizării unui control pentru prevenirea apariției unei erori judiciare, iar apelul sau recursul trebuie soluționat de o instanță de grad superior celei ce a dat hotărârea. Dispoziția de lege criticată, deoarece dă posibilitatea ca aceeași instanță care a pronunțat hotărârea să soluționeze apelul sau recursul, încalcă dreptul la un proces echitabil.
Avocatul Viorel Sfetcu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
Mandatarul părților Ludovic Varga și Angela Varga solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Arată că, permițând ca aceeași instanță care a dat hotărârea să judece apelul sau recursul, se încalcă principiul accesului la justiție.
Părțile prezente personal solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 219/2005
este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 1 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.093/2005, Curtea de Apel Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Dumitru Alexe.
Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.566/2005, Încheierea din 29 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.681/2005, și prin Încheierea din 6 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 859/2005, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Ludovic Varga, Angela Varga, Maria Păduraru, Elena Ionescu și Eugenia Stela Simionescu.
Prin Încheierea din 2 noiembrie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 1.088/C/2005, Curtea de Apel Constanța -Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Banca Populară Română - Cooperativa de Credit Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. din București - Agenția Tulcea.
Prin Încheierea din 14 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 7.831/C/2005, Curtea de Apel Timișoara Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Pașcalău.
Prin Încheierea din 28 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 972/R/C/2005, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Frâncu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate vin în contradicție cu prevederile art. 126 alin. (1) din Constituție, deoarece activitatea de stabilire a competențelor de atribuții ale instanțelor judecătorești constituie un act de justiție, care trebuia înfăptuit de către completele de judecată, iar nu printr-o procedură administrativă, așa cum s-a întâmplat în speță. De asemenea, se arată că dispozițiile de lege criticate vin în contradicție cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece se ajunge la situația ca o hotărâre judecătorească pronunțată în apel de către curtea de apel să fie soluționată în recurs de către aceeași instanță. În continuare, se arată că textul de lege criticat contravine și prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.
Curtea de Apel Galați - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece scoaterea de pe rol a unei cauze de către Înalta Curte de Casație și Justiție trebuia făcută printr-o încheiere motivată, și nu pe cale administrativă.
Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și Curtea de Apel Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă opinează că, "față de prevederile
art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 , Curtea de Apel este competentă să soluționeze recursurile declarate până la data apariției acestei legi, împotriva deciziilor pronunțate în apel".
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul arată că, în cadrul competențelor stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul a considerat că trimiterea dosarelor de la Înalta Curte de Casație și Justiție la curțile de apel nu reprezintă o activitate jurisdicțională, ci una administrativă, astfel încât a reglementat și a permis structurilor administrative ale instanței supreme să trimită dosarele cauzelor instanțelor competente, stabilite prin noile reglementări legale, fără ca în acest fel să se încalce dispozițiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. De asemenea, arată că este vorba despre reglementarea unor situații tranzitorii, iar dispoziția de lege criticată nu contravine dispozițiilor din Legea fundamentală invocate, întrucât, chiar dacă apelul și recursul sunt judecate de aceeași instanță, acest lucru se realizează într-o compunere diferită a completelor, neavând semnificația unei îngrădiri aduse efectivității căilor de atac.
Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, măsura trimiterii dosarelor pe cale administrativă, fără a se recurge la măsura declinării de competență, contribuind la urgentarea soluționării cauzei și la evitarea tergiversării judecății, realizându-se astfel soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. II din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziții care au următorul cuprins:
Articolul II
: "(1) Procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 15 alin. (2) referitoare la universalitatea legii, art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justiție, art. 124 alin. (1) și (2) referitoare la înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (1) referitoare la instanțele judecătorești și art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin
Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestor dispoziții, reținând că dispozițiile
art. II din Legea nr. 219/2005
nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 124 alin. (2), art. 126 și 129 din Constituție.
Astfel, cu acel prilej instanța de contencios constituțional a statuat, în esență, următoarele:
Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție și are menirea să înlăture o gravă disfuncție în sistemul judiciar, cauzată de supraîncărcarea Înaltei Curți de Casației și Justiție cu sarcini privind judecarea unor căi de atac, consecința fiind prelungirea duratei proceselor dincolo de limitele rezonabile cerute de art. 21 alin. (3) din Constituție și de tratatele internaționale. Așa fiind, soluția trimiterii pe cale administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluționării cauzelor.
De asemenea, Curtea a constatat că nu poate fi primită critica privind retroactivitatea legii, dat fiind că dispozițiile criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor, și nu pentru trecut. Chiar dacă prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competența materială, aceeași instanță urmează să soluționeze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluția legislativă adoptată nu relevă nici un fine de neconstituționalitate. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezența unei reglementări cu caracter tranzitoriu, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluție legislativă nu instituie nici o discriminare și, ca atare, nu contravine nici principiului egalității de tratament între subiectele de drept.
În sfârșit, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituția nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege. Având în vedere și prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2), Curtea reține că legiuitorul are competența de a stabili atât căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, cât și procedura de exercitare a acestora. Astfel, atunci când calea de atac implică un control judiciar, ca în cazul recursului, nimic nu împiedică efectuarea acestui control de către alți judecători de la instanța care a pronunțat hotărârea atacată. Curtea constată că soluția adoptată și argumentele ce au stat la baza acesteia se mențin și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Dumitru Alexe în Dosarul nr. 1.093/2005 al Curții de Apel Galați - Secția civilă, de Maria Păduraru în Dosarul nr. 2.681/2005, de Ludovic Varga și Angela Varga în Dosarul nr. 2.566/2005, de Elena Ionescu și Stela Eugenia Simionescu în Dosarul nr. 859/2005 ale Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, de Elena Frâncu în Dosarul nr. 972/R/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă, de Banca Populară Română - Cooperativa de Credit Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. București - Agenția Tulcea în Dosarul nr. 1.088/C/2005 al Curții de Apel Constanța - Secția civilă și de Maria Pașcalău în Dosarul nr. 7.831/C/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.