Decizia nr. 161/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "Di Apollo" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.699/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă avocatul autorului excepției, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepției arată că, potrivit

art. 31 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă orice alte dispoziții contrare. Astfel, arată că legea contenciosului administrativ a abrogat implicit dispozițiile

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 , impunându-se respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În continuare arată că, dacă instanța de contencios constituțional nu reține soluția inadmisibilității excepției de neconstituționalitate, solicită admiterea acesteia, deoarece textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (1) din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public arată că

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

este o lege cu caracter general, ce trebuie să prevadă în mod expres abrogarea unei legi cu caracter special cum este

Legea nr. 550/2002 , astfel că nu se pot reține concluziile de respingere ca inadmisibilă a excepției. În continuare arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002

este neîntemeiată, deoarece accesul la justiție nu presupune accesul la toate căile de atac, și, de asemenea, nu se încalcă nici prevederile art. 16 din Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.699/2005, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "Di Apollo" - S.R.L. din București cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate vin în contradicție cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece cei care contestă, la secția de contencios administrativ a tribunalului, raportul de evaluare și stabilirea prețului de vânzare a spațiilor care fac obiectul

Legii nr. 550/2002

nu au deschisă și calea recursului împotriva hotărârii pronunțate de această instanță, spre deosebire de alte persoane care, atunci când atacă un act administrativ potrivit

Legii nr. 554/2004 , au deschisă împotriva hotărârii date de instanță în acest caz calea recursului. De asemenea, arată că dispoziția de lege criticată, ce consacră imposibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești, încalcă dreptul justițiabilului de a se adresa justiției și de a beneficia de un proces echitabil, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție și cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În continuare arată că se încalcă și prevederile art. 129 din Constituție, deoarece nu se poate suprima printr-o dispoziție legală dreptul de a exercita o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost soluționat fondul cauzei.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece Constituția și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac, accesul la justiție neînsemnând accesul la toate căile de atac. Dreptul la dublul grad de jurisdicție este consacrat, potrivit Protocolului nr. 7 la Convenție, numai în materie penală.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este acela care stabilește atât căile de atac, cât și modalitatea folosirii acestora, putând institui reglementări speciale care să atribuie caracter definitiv unor hotărâri judecătorești ori să limiteze exercitarea căilor de atac.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002. Titlul

legii a fost modificat prin Legea nr. 558/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.200 din 15 decembrie 2004.

Textul de lege criticat are următorul conținut: "Raportul de evaluare și stabilirea prețului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secția de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgență, cu citarea contestatorului, a comisiei și a evaluatorului. Comisia este reprezentată de președintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă și irevocabilă."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce privește susținerile avocatului autorului excepției, în sensul că dispoziția de lege criticată a fost abrogată implicit și drept urmare excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, Curtea constată că nu poate reține această afirmație și va trece la analiza pe fond a excepției de neconstituționalitate.

În continuare Curtea constată că prevederea criticată, potrivit căreia hotărârile pronunțate de tribunal în această materie sunt irevocabile, nu încalcă prevederile Constituției sau pe cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Constituția nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, stabilind în

art. 129 că acestea se exercită "în condițiile legii". Prin Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, Curtea a statuat că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În acest sens este și

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

În legătură cu invocarea încălcării art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se constată că acest text nu prevede un dublu grad de jurisdicție, această garanție procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din Convenție. Astfel, se constată că textul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale presupune doar existența posibilității efective de a supune judecății unei instanțe naționale cazul violării unui drept consacrat de Convenție (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) și, în consecință, "nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac".

Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetățenilor numai în măsura în care aceștia se găsesc în situații juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând în mod necesar un regim juridic diferențiat. Așa fiind, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "Di Apollo" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.699/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2006.