Decizia nr. 217/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6^2 din Legea nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, excepție ridicată de Nicoleta-Mihaela Staicu în Dosarul nr. 2.239/2005 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.239/2005, Tribunalul Ialomița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6^2 din Legea nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, excepție ridicată de Nicoleta-Mihaela Staicu într-un litigiu având ca obiect soluționarea apelului formulat de autorul excepției împotriva unei sentințe prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere a unei locuințe construite din fonduri aparținând Agenției Naționale pentru Locuințe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 și 16.

Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate, stabilind că vârsta tinerilor potențiali beneficiari ai locuințelor construite prin Agenția Națională pentru Locuințe trebuie să fie de până la 35 de ani, creează o discriminare între cetățenii români având sub 35 de ani și cei care au peste această vârstă.

Tribunalul Ialomița - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se arată că textul legal criticat determină categoria "tinerilor" la care face referire

Legea nr. 152/1998

și circumstanțiază persoanele care pot beneficia de măsurile de protecție prevăzute de lege. Totodată, se consideră că avantajele acordate categoriei de persoane prevăzute de lege nu contravin textelor constituționale invocate, ci sunt o componentă a măsurilor de protecție pe care statul le acordă acestor persoane, în considerarea statutului lor social, a posibilităților materiale reduse de achiziționare a unei locuințe.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere Avocatul Poporului consideră că instituirea unei limite de vârstă până la care tinerii pot beneficia de locuințe construite prin programele Agenției Naționale pentru Locuințe destinate închirierii reprezintă opțiunea legiuitorului și nu contravine principiului egalității în fața legii, nefiind o măsură de natură a crea discriminări în raport cu nici unul dintre criteriile expres enumerate la art. 4 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 6^2 din Legea nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 16 iulie 1998. Curtea observă că, deși autorul excepției invocă neconstituționalitatea întregului

art. 6^2 din Legea nr. 152/1998 , în realitate, astfel cum rezultă din memoriul prin care s-a ridicat excepția, acesta critică doar teza întâi din primul alineat al art. 6^2 din lege.

Totodată, Curtea reține că textul legal criticat a fost modificat succesiv, ultima modificare fiind operată prin

Legea nr. 10/2006

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2005

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 20 ianuarie 2006. În consecință, textul legal criticat are următorul cuprins:

"(1) Tinerii, în sensul prevederilor prezentei legi, sunt persoane majore în vârstă de până la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuințe construite prin programele Agenției Naționale pentru Locuințe, destinate închirierii, și care pot primi repartiții în cel mult 12 luni de la împlinirea acestei vârste."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 privind universalitatea și ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției consideră că stabilirea unei limite de vârstă până la care tinerii pot beneficia de locuințe construite prin programele Agenției Naționale pentru Locuințe destinate închirierii este de natură a contraveni principiilor constituționale ale universalității și egalității în drepturi.

Curtea reține că, potrivit art. 49 din Constituție, copiii și tinerii beneficiază de un "regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor". Acestui drept sinteză îi corespunde obligația statului de a asigura copiilor și tinerilor condițiile necesare bunei lor dezvoltări.

Criteriul natural și cert după care pot fi identificați beneficiarii măsurii prevăzute de textul constituțional al art. 49 este cel al vârstei. În consecință, Curtea constată că textul de lege criticat dă expresie dispozițiilor constituționale cu privire la protecția specială acordată tinerilor.

Curtea reține că instituirea unei limite de vârstă până la care tinerii pot beneficia de locuințe construite prin programele Agenției Naționale pentru Locuințe destinate închirierii este de competența exclusivă a legiuitorului, care utilizează în acest sens criteriul natural și cert al vârstei titularului.

De altfel, măsura legală criticată este, astfel cum apreciază și instanța de judecată în opinia sa, o componentă a măsurilor de protecție pe care statul le acordă tinerilor, în considerarea statutului lor social, a posibilităților materiale reduse de achiziționare a unei locuințe. Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, egalitatea în drepturi nu înseamnă identitate de tratament juridic, astfel încât un tratament juridic diferit față de anumite categorii de persoane este nu numai admisibil, ci și necesar, când acesta se justifică în mod rațional și obiectiv, cum este și în cazul de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6^2 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, excepție ridicată de Nicoleta-Mihaela Staicu în Dosarul nr. 2.239/2005 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2006.