Decizia nr. 201/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 143/2000 , excepție ridicată de Vasile Mara în Dosarul nr. 5.022/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2006, în prezența autorului excepției și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 2 martie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.022/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Vasile Mara în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederea legală criticată, "care condiționează aplicabilitatea

art. 16 din Legea nr. 143/2000

exclusiv de momentul urmăririi penale, constituie o restrângere neproporțională cu situația care a determinat-o, discriminatorie și care aduce atingere însăși existenței unui drept (art. 53 din Constituție), fiind, totodată, neconcordantă cu documentele internaționale în materia drepturilor omului [art. 20 alin. (2) din Constituție]; de asemenea, textul de lege criticat contravine principiilor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii și la accesul liber la justiție [art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție]".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

În motivare excepției se invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității

art. 16 din Legea nr. 143/2000

prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, în Decizia nr. 313 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 14 iulie 2005, Curtea a reținut că reglementarea privind reducerea pedepsei în beneficiul persoanei care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la

art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 , în situația în care aceasta denunță, în timpul urmăririi penale, alte persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, nu poate fi considerată o încălcare a principiului egalității. Așa cum a stabilit Curtea Constituțională în jurisprudența sa, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. Or, măsura instituită de legiuitor are o justificare obiectivă și rezonabilă, fiind determinată de necesitatea identificării cu rapiditate, încă din această fază a procesului penal, a persoanelor care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, dat fiind pericolul social ridicat al acestor infracțiuni.

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele care au stat la baza acesteia își mențin valabilitatea.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 21 din Constituție, se reține că susținerile autorului excepției sunt neîntemeiate, având în vedere că inculpatului nu îi este îngrădit accesul liber la justiție. Împrejurarea că recurentul s-ar încadra sau nu în prevederile textului de lege criticat este o problemă de aplicare a legii, iar nu de neconstituționalitate.

Referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 20 alin. (2) și ale art. 53, se constată că acestea nu au incidență în cauză, deoarece dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 143/2000

reglementează un beneficiu legal, acordat într-o situație determinată, pentru considerente deplin justificate, iar nu o încălcare sau o restrângere a vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale, așa cum susține autorul excepției.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Vasile Mara în Dosarul nr. 5.022/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2006.