Decizia nr. 224/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Viorica Cărpineanu și Rudolf Calo în Dosarul nr. 4.241/2005 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7 februarie 2006, iar în urma deliberării Curtea a dispus amânarea pronunțării prin încheierile din 14, 21, 28 februarie 2006 și, respectiv, 7 martie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.241/2005, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 102 alin. (2) lit. d) raportat la lit. b) și la art. 51 și

art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România". Excepția a fost ridicată de Viorica Cărpineanu și Rudolf Calo în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect acțiunea în contencios administrativ privind anularea unei dispoziții de părăsire a teritoriului României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că dispozițiile "art. 102 alin. (2) lit. d) raportat la lit. b) și la art. 51 și

art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 " contravin "art. 26 din Constituție, raportat și la art. 48" din aceasta.

În esență, se arată că dispozițiile de lege criticate încalcă dreptul la viață familială și privată al persoanei căsătorite cu un cetățean român, asupra căreia s-a dispus părăsirea teritoriului României. Chiar dacă pentru această situație art. 102 alin. (2) lit. d) din ordonanță prevede reducerea la jumătate a limitelor de timp pentru care se aplică interdicția de intrare în România, autorii excepției consideră că această măsură ar trebui înlăturată în totalitate și înlocuită eventual cu amendă sau sancțiune contravențională.

Totodată, se mai arată că prin aplicarea dispozițiilor de lege criticate, conținute de o "simplă ordonanță de Guvern", nu se pot nesocoti "valori fundamentale în sistemul nostru de drept", cum sunt familia și viața privată. În sensul acestei susțineri nu este indicat vreun text constituțional care ar fi încălcat.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile de lege criticate, fără a nega valoarea principiului fundamental privind viața de familie, izvorât din art. 26 alin. (1) din Constituție, și fără a face abstracție de obligațiile asumate prin documentele internaționale la care România este parte, nu fac altceva decât să reglementeze măsuri de interdicție dispuse de autoritățile competente, ca urmare a nerespectării normelor legale privind regimul străinilor în România. Mai mult, interdicțiile aplicate se reduc la jumătate în cazul străinului căsătorit cu un cetățean român. În speță însă autoarea excepției s-a căsătorit cu cetățeanul român Rudolf Calo după ce șederea ei pe teritoriul României a devenit ilegală.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51, ale art. 80 alin. (1) lit. a) și ale

art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

este neîntemeiată. În esență, se arată că nerespectarea de către străini a obligațiilor față de statul român poate atrage fie anularea, fie revocarea dreptului de ședere în România sau chiar îndepărtarea acestora de pe teritoriul țării și interzicerea de a intră în România, astfel că nu se poate susține în mod temeinic încălcarea drepturilor referitoare la ocrotirea vieții de familie, consacrate de art. 26 și 48 din Constituție. Mai mult, dispozițiile art. 102 alin. (2) din ordonanță prevăd pentru străinii căsătoriți cu cetățeni români reducerea la jumătate a limitelor interdicțiilor de intrare în România, tocmai în considerarea întregirii familiei și a respectării principiului fundamental privind ocrotirea vieții de familie.

În ceea ce privește susținerile autorilor excepției referitoare la posibilitatea înlocuirii interdicțiilor prevăzute de textul de lege criticat cu alte sancțiuni, se menționează că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, aceasta nu poate modifica sau completa dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 80 alin. (1) lit. a) și ale

art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

nu contravin sub nici un aspect prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată.

După cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private nu se asigură în detrimentul altor cetățeni sau al autorităților, iar dreptul la respectarea vieții private poate fi exercitat numai atunci când el corespunde cerințelor moralei și ordinii publice și nu aduce atingere drepturilor altora.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, după cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile "art. 102 alin. (2) lit. d) raportat la lit. b) și la art. 51 și

art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România". Din motivarea autorilor excepției rezultă că în realitate aceștia au în vedere numai dispozițiile art. 102 alin. (2) lit. d) din ordonanță, analizate însă prin coroborare cu prevederile art. 51, art. 80 alin. (1) lit. a) și ale art. 102 alin. (1) lit. b) din aceasta. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificate prin prevederile

art. I pct. 50 din Legea nr. 482/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004, având următorul conținut: "(2) Limitele interdicțiilor prevăzute la alin. (1) se reduc la jumătate pentru străinii care: [...] d) sunt căsătoriți cu cetățeni români ori sunt părinți ai unor minori, cetățeni români."

Dispozițiile la care textul enunțat face trimitere și la care se raportează critica autorilor excepției sunt cele ale art. 102 alin. (1) lit. b), care au următoarea redactare: "Împotriva străinilor care au intrat legal în România, dar a căror ședere a devenit ilegală, durata interdicției de intrare în România va fi după cum urmează: [...] b) 2 ani - în cazul unei șederi ilegale de la 1 an la 2 ani."

De asemenea, autorii excepției se raportează în motivarea excepției și la prevederile art. 51 din ordonanță, referitoare la procedura necesară solicitării prelungirii dreptului de ședere temporară, precum și la cele ale art. 80 alin. (1) lit. a), care dispun următoarele: "Dispoziția de părăsire a teritoriului României constituie decizia Autorității pentru străini sau a formațiunilor sale teritoriale, care obligă un străin să părăsească teritoriul României într-un termen stabilit, după cum urmează: a) străinul căruia i s-a anulat sau revocat viza, precum și cel a cărui ședere a devenit ilegală, în termen de maximum 10 zile."

În motivarea excepției se invocă încălcarea dispozițiilor "art. 26 alin. (1) din Constituție, raportat la art. 48" din aceasta, ambele texte privind dreptul persoanei la respectarea și ocrotirea de către autoritățile publice a vieții intime, familiale și private.

Examinând textul de lege criticat, raportat la prevederile constituționale pretins a fi încălcate, Curtea Constituțională constată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Statul, prin autoritățile sale, ocrotește dreptul la viața intimă, familială și privată, însă în condițiile în care persoana fizică, în exercitarea dreptului de a dispune de ea însăși, consfințit de art. 26 alin. (2) din Constituție, nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Totodată, statul trebuie să asigure ordinea publică, în special prin exercitarea unui drept de control asupra intrării și stabilirii străinilor pe teritoriul său. În situația în care un străin nu se supune reglementărilor în materie, respectiv celor privind dreptul de intrare, ședere sau ieșire pe teritoriul sau de pe teritoriul României, acesta urmează să suporte măsurile legale instituite în scopul protejării siguranței și ordinii publice, adoptate în cadrul politicii de control al migrației și în conformitate cu obligațiile asumate de România prin documentele internaționale la care este parte. Pentru cazuri speciale, cum ar fi cel de față, în care străinului căsătorit cu un cetățean român i-a expirat dreptul legal de ședere pe teritoriul României, dispozițiile de lege criticate prevăd reducerea la jumătate a perioadei pentru care se dispune interdicția intrării în țară, ceea ce reprezintă tocmai expresia preocupării legiuitorului pentru respectarea dreptului la viață intimă, familială și privată, potrivit prevederilor art. 26 și 48 din Constituție.

În sfârșit, Curtea constată că întreaga motivare formulată de autorii excepției privește în realitate aspectele de fapt specifice speței și expuse în fața instanței de judecată, fără ca acestea să se constituie într-o adevărată critică de neconstituționalitate și cu privire la care, potrivit competenței sale, Curtea Constituțională nu se poate pronunța.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Viorica Cărpineanu și Rudolf Calo în Dosarul nr. 4.241/2005 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2006.