Decizia nr. 253/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Constantin Bălăceanu Stolnici în Dosarul nr. 2.682/Cv/2005 al Tribunalului Argeș - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 martie 2006, în prezența avocatului autorului excepției, Lavinia Mincu, și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 9 martie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.682/Cv/2005, Tribunalul Argeș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Constantin Bălăceanu Stolnici.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat înfrânge principiul constituțional privind egalitatea cetățenilor în fața legii. Astfel, el creează grave diferențe de tratament între cei care au redobândit imobilele preluate de statul comunist, în temeiul

Legii nr. 10/2001 , până la modificarea ei prin

Legea nr. 247/2005 , și cei care nu au reușit acest lucru până la acea dată. Spre deosebire de vechea reglementare, actuala prevedere nu oferă posibilitatea redobândirii în natură a imobilelor aflate în patrimoniul societăților comerciale privatizate, chiar dacă acestea au fost preluate de stat fără titlu valabil, iar privatizarea societății comerciale a avut loc cu încălcarea dispozițiilor legale. Mai mult,

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

încalcă și principiul constituțional al garantării dreptului de proprietate, deoarece, prin efectul său, se legalizează deposedările de imobile efectuate fără titlu valabil, prin voința statului totalitar, în detrimentul foștilor proprietari ale căror cereri de retrocedare nu au fost încă soluționate.

Tribunalul Argeș - Secția civilă apreciază că

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 20 și art. 44 alin. (1), întrucât creează grave diferențe de tratament între cei care au reușit să își redobândească imobilele ce fac obiectul

Legii nr. 10/2001

înainte de modificarea ei prin

Legea nr. 247/2005 , față de cei care nu au reușit acest lucru până la intrarea acesteia în vigoare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că modificarea

Legii nr. 10/2001

prin

Legea nr. 247/2005

nu privează persoanele îndreptățite la restituirea imobilelor de dreptul de a solicita retrocedarea în natură, ci diferențiază posibilitatea de restituire prin acordarea unei despăgubiri în echivalent, în condițiile speciale prevăzute de legiuitor pentru situația în care imobilele solicitate se află în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 di n Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate l-au constituit dispozițiile

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dispoziții care, după republicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, au devenit art. 29 alin. (1) și au următorul conținut: "Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), privitoare la egalitatea în drepturi, art. 20, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, și art. 44 alin. (1), care consacră garantarea dreptului de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate și prevederile internaționale ale art. 17 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prevederi referitoare la protecția proprietății.

În urma modificării

Legii nr. 10/2001

prin titlul I din

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, și a republicării legii, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu un conținut diferit sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada 1945-1989 și care fac parte din patrimoniul unor societăți comerciale privatizate. Dacă în art. 27 se făcea distincție între imobilele preluate cu titlu și cele preluate fără titlu, în sensul că acestea din urmă se puteau restitui în natură, cu procedura prevăzută de lege, dispozițiile art. 29 prevăd că persoanele îndreptățite beneficiază exclusiv de dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a acestora.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat, în forma aflată în vigoare, nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție, privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei, fără nici o distincție sau în considerarea altor criterii, și anume persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobile preluate de către stat în mod abuziv, evidențiate, în prezent, în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate.

În ceea ce privește pretinsa discriminare rezultată în urma modificării legii, respectiv diferența de tratament între cei care au redobândit imobilele preluate de statul comunist, în temeiul

Legii nr. 10/2001 , până la modificarea ei prin

Legea nr. 247/2005 , și cei care nu au reușit acest lucru până la acea dată, Curtea reține că aceasta nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de succesiune în timp a legii. Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislației în vigoare, întrucât de fiecare dată aceasta antrenează o modificare a regimului juridic și deci un tratament juridic diferit pentru persoane aflate, așa cum consideră autorul excepției, în situații identice, ceea ce desigur este de neconceput.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 44 din Constituție, Curtea observă că, deși dreptul de proprietate asupra imobilelor preluate de stat fără titlu valabil nu a ieșit din patrimoniul persoanelor îndreptățite la restituire, acestea păstrând, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , calitatea de proprietar avută la data preluării, legiuitorul poate reglementa exceptarea de la restituirea în natură a unora dintre aceste imobile, în vederea asigurării stabilității raporturilor juridice deja create în cadrul circuitului civil. Prin urmare, opțiunea legiuitorului de a acorda despăgubiri corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate nu vine în contradicție cu spiritul

Legii nr. 10/2001 , și anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, fiind în deplină concordanță cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căreia conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Cu privire la dreptul la despăgubiri, în jurisprudența sa (de exemplu,

Decizia nr. 70/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001), Curtea Constituțională a statuat că un drept de creanță se bucură de aceeași protecție ca și dreptul de proprietate. În sprijinul acestei teze a fost invocată practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cazul "Pressos Compania Naviera - S.A. și alții împotriva Belgiei", 1995, a decis că "dreptul la despăgubiri se naște o dată cu producerea prejudiciului. Un drept de creanță de această natură constituie un «bun» și deci reprezintă un «drept de proprietate» în înțelesul avut în vedere de art. 1 alin. 1 teza întâi din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană". Așa fiind, prin plata despăgubirilor corespunzătoare valorii de piață a imobilelor se respectă dreptul de proprietate al persoanei îndreptățite, drept garantat de art. 44 din Constituție.

Față de cele arătate Curtea constată că dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

sunt în concordanță cu prevederile constituționale referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și cu reglementările internaționale cuprinse în art. 17 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Constantin Bălăceanu Stolnici în Dosarul nr. 2.682/Cv/2005 al Tribunalului Argeș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2006.