Decizia nr. 244/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mercur Corvinex" - S.A. din Hunedoara în Dosarul nr. 10.786/2004 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, considerând că prevederile legale criticate sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 10.786/2004, Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Mercur Corvinex" - S.A. din Hunedoara într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii formulate de aceasta pentru anularea hotărârii Consiliului Local al Comunei Toplița, prin care s-a aprobat înscrierea unui imobil în domeniul public al comunei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispoziția cuprinsă în teza din alin. (4) al

art. 3 din Legea nr. 213/1998 , care prevede că domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit "și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local", încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la garantarea și ocrotirea egală a proprietății. Se apreciază că, potrivit acestui text legal, "oricând, în mod discreționar, autoritățile publice locale ar putea trece orice bun prin simplul act de voință al unei hotărâri a consiliului local în proprietatea lor, declarându-l că este de uz sau de utilitate publică". În felul acesta, arată în continuare autorul excepției, dispare egalitatea dintre persoanele particulare și autoritatea publică, iar autoritatea publică locală poate să-și probeze dreptul de proprietate prin simpla emitere a unui act "către sine însuși". Astfel, autoritatea publică locală "este scutită de a face proba titlului de proprietate care este solicitată oricărui particular în fața instanțelor de judecată".

Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ consideră că prevederile

art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998

sunt constituționale și nu aduc atingere dreptului de proprietate al autorului excepției.

În conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale, nefiind încălcate dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, conform cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Mai mult decât atât, se consideră că textele indicate dau expresie art. 136 alin. (2) și (3) din Constituție, care prevede că legiuitorul poate să stabilească, prin lege organică, și alte bunuri care fac parte din domeniul public, în afara celor prevăzute expres de Constituție. În acest sens, este menționată

Decizia Curții Constituționale nr. 107/2004 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, care are următorul cuprins: "Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean."

Critica de neconstituționalitate vizează numai prevederea "și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local" din alin. (4) al

art. 3 din Legea nr. 213/1998 , considerându-se că aceasta încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular. Potrivit criticii, autoritățile publice locale ar putea trece orice bun în proprietatea lor printr-o hotărâre a consiliului local, declarându-l că este de uz sau de utilitate publică. Astfel, în opinia autorului excepției, autoritatea publică locală "este scutită de a face proba titlului de proprietate care este solicitată oricărui particular în fața instanțelor de judecată".

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate, care stabilesc bunurile ce alcătuiesc domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor, nu încalcă sub nici o formă dreptul de proprietate privată al cetățenilor. În examinarea constituționalității textului legal criticat Curtea observă că în cauză sunt incidente prevederile art. 136 alin. (3) din Constituție, care permit legiuitorului să stabilească, prin lege organică, și alte bunuri care fac parte din domeniul public, în afara celor prevăzute expres de Constituție.

În ceea ce privește reglementarea din textul de lege criticat, potrivit căreia în alcătuirea domeniului public al comunelor, orașelor și municipiilor intră și "alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local", criticată de autorul excepției, Curtea are în vedere dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 213/1998 , care, reglementând modul de dobândire a proprietății publice, stabilesc: "Dreptul de proprietate publică se dobândește:

a) pe cale naturală;

b) prin achiziții publice efectuate în condițiile legii;

c) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică;

d) prin acte de donație sau legate acceptate de Guvern, de consiliul județean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public;

e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică;

f) prin alte moduri prevăzute de lege."

De asemenea, Curtea reține și incidența dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 213/1998 , care prevăd următoarele:

"Art. 6. - (1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

(2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.

(3) Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului."

Din ansamblul acestor reglementări Curtea reține că posibilitatea, prevăzută de lege, ca în alcătuirea domeniului public de interes local să între și bunuri din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale care, în condițiile legii, sunt declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local nu are semnificația de a converti hotărârea consiliului local în titlu valabil de trecere în proprietatea statului a unor bunuri din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, așa cum susține autorul excepției.

Existența unei hotărâri a consiliului local, emisă în temeiul textului de lege criticat, nu scutește unitatea administrativ-teritorială de a face dovada că un anumit bun a intrat în mod legal în proprietatea sa.

De altfel, Curtea Constituțională a reținut prin

Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, că "simpla apartenență a unui bun la domeniul public nu poate fi un obstacol pentru restituirea lui în natură vechiului proprietar și, cu atât mai puțin, pentru despăgubirea acestuia prin echivalent".

Pe de altă parte, prin

Decizia nr. 107 din 9 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 4 mai 2004, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate referitoare la mai multe prevederi din

Legea nr. 213/1998 , printre care și art. 3, constatând că nu este încălcat art. 44 din Constituție. În cuprinsul deciziei s-a statuat că prevederile

Legii nr. 213/1998

reprezintă o concretizare a dispozițiilor art. 136 alin. (3) din Constituție, "care permit legiuitorului să stabilească prin lege organică și alte bunuri care fac parte din domeniul public, în afara celor prevăzute expres de Constituție". Totodată, prin aceeași decizie, Curtea a stabilit că, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituție, "societățile comerciale nu pot deține în proprietate bunuri ce aparțin domeniului public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, ci doar în regim de concesionare sau de închiriere". Bineînțeles, aceste bunuri trebuie să fi intrat în mod legal în proprietatea unităților administrativ-teritoriale, așa cum s-a arătat mai sus.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței Curții, soluțiile și considerentele deciziilor pronunțate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

În legătură cu susținerea că "oricând, în mod discreționar, autoritățile publice locale ar putea trece orice bun prin simplul act de voință al unei hotărâri a consiliului local în proprietatea lor, declarându-l că este de uz sau de utilitate publică", Curtea constată că aceasta nu este o problemă de constituționalitate a legii, ci de aplicare a legii, care este de resortul instanței judecătorești învestite cu litigiul în cadrul căruia a fost ridicată excepția.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mercur Corvinex" - S.A. din Hunedoara în Dosarul nr. 10.786/2004 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2006.