Decretul nr. 343/1970
pentru aderarea Republicii Socialiste România la Convenția cu privire la privilegiile și imunitățile instituțiilor specializate, aprobată de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite la 21 noiembrie 1947
prezumat în vigoare 3 acte modificatoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Modificat prin 1
- Decretul nr. 133/1974 12 aprilie 1974 (prevederi anume) privind modificarea articolului 2 al Decretului nr. 343/1970 pentru aderarea Republicii So…
Completat prin 2
- Decretul nr. 796/2001 16 octombrie 2001 (prevederi anume) pentru promulgarea Legii privind completarea art. 2 din Decretul nr. 343/1970 pentru adera…
- Legea nr. 562/2001 17 octombrie 2001 (prevederi anume) privind completarea art. 2 din Decretul nr. 343/1970 pentru aderarea Republicii Socialiste…
EXPUNERE DE MOTIVE
Republica Socialistă România este membră a unui număr de nouă instituții specializate ale Organizației Națiunilor Unite, care prin activitatea lor contribuie la dezvoltarea cooperării internaționale dintre state în diferite domenii: Organizația Internațională a Muncii, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, Organizația Aviației Civile Internaționale, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, Organizația Mondială a Sănătății, Uniunea Poștală Universală, Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, Organizația Meteorologică Mondială și Organizația Interguvernamentală Consultativă a Navigației Maritime.
Relațiile țării noastre cu instituțiile specializate ale Organizației Națiunilor Unite au cunoscut în ultima perioadă o creștere continuă și multilaterală, prin acordarea de asistență tehnică, executarea unor proiecte pe linia asistenței tehnice acordate țării noastre de alte organisme ale O.N.U., organizarea de reuniuni pe teritoriul român. Dezvoltarea în continuare a acestor relații, în care țara noastră este interesată, face necesară adoptarea cadrului juridic corespunzător care să reglementeze drepturile și obligațiile statului român și ale instituțiilor specializate în raporturile reciproce.
Convenția cu privire la privilegiile și imunitățile instituțiilor specializate din 1947 reglementează unele probleme pe care colaborarea dintre state și instituțiile specializate le ridică. Astfel, convenția prevede că aceste instituții au personalitate juridică, au capacitatea de a încheia contracte, a dobîndi și dispune de bunuri imobile și mobile și de a sta în justiție; ele se bucură, pentru bunurile și activul lor, de imunitate de jurisdicție, de scutiri de impozite și taxe vamale, iar localurile și arhivele lor sînt inviolabile. În exercitarea atribuțiilor lor, instituțiile specializate pot, potrivit convenției, să dețină fonduri, aur sau devize, și să le transfere dintr-o țară în alta; ele se bucură, pe teritoriul fiecărui stat în parte, de un tratament nu mai puțin favorabil decît cel aplicat fiecărui guvern străin și misiunii sale diplomatice cu privire la tarife și taxe poștale, cablograme, telegrame, radiotelegrame, comunicări telefonice și alte comunicări. Reprezentanții statelor membre, participanți la reuniuni ale instituțiilor specializate, și funcționarii acestor instituții se bucură, în statele care devin părți la convenție, de imunitățile și privilegiile necesare îndeplinirii atribuțiilor lor (imunitate de jurisdicție pentru actele îndeplinite în calitatea lor oficială, scutire de formalități de înregistrare a străinilor, înlesniri de schimb, înlesniri cu privire la bagajele personale etc.).
În ceea ce privește reglementarea diferendelor, convenția prevede că problema de a se ști dacă s-a produs un abuz al unui privilegiu sau imunități acordate, precum și contestațiile privind interpretarea sau aplicarea convenției și diferendele dintre instituțiile specializate și statele membre, sînt supuse Curții Internaționale de Justiție, care dă avize cu caracter obligatoriu pentru părți.
Convenția instituie, prin urmare, o formă de jurisdicție obligatorie, ceea ce contravine poziției constante a țării noastre, conform căreia un litigiu nu poate fi supus jurisdicției fără acordul tuturor părților. De aceea, prin alăturatul decret de aderare se formulează și rezerva corespunzătoare la aceste clauze.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:
Articolul 1
Republica Socialistă România aderă la Convenția cu privire la privilegiile și imunitățile instituțiilor specializate, aprobată de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite la 21 noiembrie 1947, cu următoarea rezervă: "Republica Socialistă România declară că nu se consideră legată de prevederile secțiunilor 24 și 32, conform cărora problema de a se ști dacă s-a produs un abuz al unui privilegiu sau al unei imunități, precum și contestațiile privind interpretarea sau aplicarea convenției și diferendele dintre instituțiile specializate și statele membre, sînt supuse Curții Internaționale de Justiție. Poziția Republicii Socialiste România este aceea că asemenea probleme, contestații sau diferende ar putea fi supuse Curții Internaționale de Justiție numai cu consimțămîntul părților în litigiu pentru fiecare caz în parte".
Articolul 2
Conform secțiunii 43 a convenției, Republica Socialistă România se angajează să aplice prevederile convenției următoarelor instituții specializate:
Organizația Internațională a Muncii; Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (al doilea text revizuit al Anexei II); Organizația Aviației Civile Internaționale; Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură; Organizația Mondială a Sănătății (al treilea text revizuit al Anexei VII); Uniunea Poștală Universală; Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor; Organizația Meteorologică Mondială; Organizația Interguvernamentală Consultativă a Navigației Maritime (text revizuit al Anexei XII).
Președintele Consiliului de Stat, NICOLAE CEAUȘESCU CONVENTIE 21/11/1947
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.