Decizia nr. 266/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrocentrale București" - S.A. în Dosarul nr. 3.150/2005 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin avocat Andrei Șărban, lipsind părțile Societatea Comercială "Termoelectrica" - S.A. București, Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București, prin primar, Societatea Comercială "Institutul de Studii și Proiectări Energetice" - S.A., Josette Anne Marie Iliescu, Rodica Alexandra Teodorescu și Rodica Velia Niculescu, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 967D/2005, nr. 987D/2005, nr. 995D/2005, nr. 1.036D/2005, nr. 9D/2006, nr. 22D/2006 și nr. 87D/2006.

La apelul nominal în Dosarul nr. 967D/2005 se constată lipsa autorilor excepției, Ioan Șeulean și Elena Sisila Șeulean, și a părților Gheorghe Tudor și Elena Tanita Tudor, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal în Dosarul nr. 987D/2005, lipsesc autorii excepției, Tatiana Alina Pippidi, Cristian Romulus Pârvulescu, Asociația Pro Democrația, Monica Macovei și Renate Weber, precum și partea Ioan Talpeș, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal în Dosarul nr. 995D/2005 se prezintă partea Marin Lixandru, lipsind autorii excepției, Parasca Biriș și Radu Biriș, și părțile Dima Elena Tănăsescu, Maria Doina Dan, Anamaria Dan și Cristina Dan, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal în Dosarul nr. 1.036D/2005 se constată lipsa autorului excepției, Societatea Comercială "Inter Center Service" - S.A. din Timișoara, și a părților Consiliul Local Timișoara, Consiliul Județean Timiș și prefectul județului Timiș, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal în Dosarul nr. 9D/2006 se prezintă autorul excepției, Paula Teodorescu, și partea Lucia Nasta, prin reprezentant Georgeta Nasta.

La apelul nominal în Dosarul nr. 22D/2006 se prezintă autorul excepției, Ilie Păun, personal și asistat de avocat Eugenia Crângariu, și părțile Veronica Maria Munteanu, Carmen Mona Munteanu și Cristian Ștefan Munteanu, prin avocat Cristina Damir.

La apelul nominal în Dosarul nr. 87D/2006 se prezintă partea Inspectoratul de Stat în Construcții, prin consilier juridic Liviu Dragomir, lipsind autorul excepției, Cornelia Hapca, și părțile Consiliul Local Alba Iulia și Municipiul Alba Iulia, prin primar, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea celor opt dosare.

Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 967D/2005, nr. 987D/2005, nr. 995D/2005, nr. 1.036D/2005, nr. 9D/2006, nr. 22D/2006 și nr. 87D/2006 la Dosarul nr. 959D/2005, care este primul înregistrat.

Societatea Comercială "Electrocentrale București" - S.A., prin avocat, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, următoarele: textul legal criticat nu dă posibilitatea justițiabilului de a supune unui control judecătoresc decizia administrativă de trimitere a cauzelor spre altă instanță, iar actul de declinare a competenței nu poate fi atacat în nici un mod; se încalcă principiul judiciar al ierarhizării controlului judecătoresc, aceeași instanță soluționând o pricină în care s-a mai pronunțat anterior; măsura trimiterii în acest mod a cauzelor către instanțele devenite competente potrivit noii legi încalcă și principiile statuate în art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; numărul mare de sesizări de neconstituționalitate referitoare la

Legea nr. 219/2005 , deși nu îmbracă forma unei inițiative legislative a cetățenilor, reprezintă un semnal important că această reglementare a perturbat grav practica judiciară și încrederea cetățenilor în actul de justiție, ceea ce impune o reconsiderare a conținutului acestei legi.

Paula Teodorescu solicită, de asemenea, admiterea excepției de neconstituționalitate, pentru motivele arătate pe larg în notele scrise depuse la dosar.

Ilie Păun, prin avocat, pune, de asemenea, concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că noțiunea de proces echitabil include și principiul legalității căilor de atac și al controlului judiciar ierarhic, iar trimiterea dosarelor spre alte instanțe, pe cale administrativă, nu prezintă nici o garanție procesuală aferentă dreptului la apărare. Consideră că textul criticat încalcă și art. 15 din Constituție, deoarece schimbarea competenței instanței produce efecte și asupra proceselor aflate în curs de judecată înainte de intrarea în vigoare a legii. De asemenea, se invocă încălcarea art. 16 din Legea fundamentală, deoarece unora dintre justițiabili li s-a permis accesul la instanțele superioare, inclusiv la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vreme ce altora, pentru litigii identice, le este deschisă calea procesuală numai până la nivelul curților de apel. În sfârșit, se arată că această lege a subminat în mod grav credibilitatea justiției în fața cetățenilor și că se impune, pe viitor, modificarea sa.

Partea Marin Lixandru solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că ridicarea acesteia în fața Curții de Apel București a dus la tergiversarea soluționării recursului.

Partea Lucia Nasta solicită, prin reprezentant, respingerea excepției de neconstituționalitate, pentru motivele dezvoltate în scris și depuse la dosar.

Părțile Veronica Maria Munteanu, Carmen Mona Munteanu și Cristian Ștefan Munteanu, prin avocat, pun concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că litigiul în care sunt părți este pe rolul instanțelor din 1996, iar ridicarea acestei excepții nu face decât să prelungească durata procesului. Consideră că principiul liberului acces la justiție nu înseamnă acces la toate instanțele de judecată, iar

Legea nr. 219/2005

a avut rolul de a rezolva impasul în care se găsea Înalta Curte de Casație și Justiție, învestită cu soluționarea unui număr foarte mare de recursuri.

Inspectoratul de Stat în Construcții, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, susținând concluziile scrise depuse la dosar în fața Curții de Apel Alba Iulia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat deja cu privire la acest text legal, în sensul respingerii criticilor de neconstituționalitate, și că nu au intervenit elemente noi de natură să conducă la reconsiderarea acestei jurisprudențe.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.150/2005, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Societatea Comercială "Electrocentrale București" - S.A. cu prilejul soluționării unui recurs civil.

Prin Încheierea din 21 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.798/2005, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Ioan Șeulean și Elena Sisila Șeulean cu prilejul soluționării unui recurs civil.

Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 23.424/2005, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Tatiana Alina Pippidi, Cristian Romulus Pârvulescu, Monica Macovei, Renate Weber și Asociația Pro Democrația cu prilejul soluționării unei acțiuni civile.

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.565/2005, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Parasca Biriș și Radu Biriș cu prilejul soluționării unui recurs civil.

Prin Încheierea din 15 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 9.661/C/2005, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Inter Center Service" - S.A. din Timișoara.

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.907/civ/2005, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Paula Teodorescu cu prilejul soluționării unui recurs civil.

Prin Încheierea din 13 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.085/2005, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Ilie Păun cu prilejul soluționării unui recurs civil.

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.536/2005, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Cornelia Hapca cu prilejul soluționării unui recurs civil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile

art. II din Legea nr. 219/2005

contravin art. 1, art. 11, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 24, art. 53 alin. (1) și (2), art. 115 alin. (4)-(6), art. 124 alin. (4), art. 126 alin. (1) și art. 129 din Constituție, precum și art. 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Astfel, se consideră că judecarea recursurilor de către curțile de apel, care au soluționat apelul în aceeași cauză, respectiv judecarea apelurilor de către tribunale, care au soluționat aceleași cauze în primă instanță, este contrară tuturor drepturilor garantate de textele constituționale de mai sus, chiar dacă pricinile vor fi soluționate de alți judecători decât cei care s-au pronunțat deja. Totodată, trimiterea pe cale administrativă a cauzelor încalcă în mod flagrant normele de procedură privind declinarea competenței și dispozițiile art. 127 din Constituție, referitoare la caracterul public al dezbaterilor. De asemenea, cu privire la art. 15 din Constituție, s-a susținut că textele criticate sunt neconstituționale, deoarece "își extind efectele și în trecut, pentru cazuri care intrau sub reglementările vechii legi și care au fost inițiate și și-au produs efectele sub reglementările legii vechi, în speță, prin legala învestire a instanței competente material la acea dată".

Curtea de Apel București - secțiile a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a IV-a civilă și a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și Judecătoria Sectorului 1 București și Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece, în urma trimiterii pe cale administrativă a cauzelor la instanțele devenite competente, "apare evidentă lipsirea părții de orice cale de atac împotriva unei soluționări a excepției de necompetență materială".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziții potrivit cărora:

"Art. II. - (1) Procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit legii.

(2) Apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale.

(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege autorii excepției invocă încălcarea următoarelor prevederi constituționale: art. 1 referitor la statul român, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 115 referitor la delegarea legislativă, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, art. 126 referitor la instanțele judecătorești, art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.

De asemenea, autorii excepției invocă încălcarea unor texte de drept internațional: art. 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminării și interzicerea abuzului de drept, și art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Dispozițiile legale criticate reglementează modificarea competenței de soluționare a căilor de atac, prevăzând trimiterea la curțile de apel, pe cale administrativă, a recursurilor aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a legii, respectiv trimiterea, în același mod, la tribunale, a apelurilor aflate pe rolul curților de apel la aceeași dată.

Textul legal criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a respins criticile de neconstituționalitate, arătând că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". De asemenea, Curtea a reținut că, deși prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competența materială, aceeași instanță urmează să soluționeze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluția legislativă adoptată nu relevă nici un fine de neconstituționalitate. Astfel, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementări, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil. În fine, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituția nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în deciziile de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrocentrale București" - S.A. în Dosarul nr. 3.150/2005 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, de Ioan Șeulean și Elena Sisila Șeulean în Dosarul nr. 2.798/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, de Tatiana Alina Pippidi, Cristian Romulus Pârvulescu, Monica Macovei, Renate Weber și Asociația Pro Democrația în Dosarul nr. 23.424/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 București, de Parasca Biriș și Radu Biriș în Dosarul nr. 2.565/2005 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, de Societatea Comercială "Inter Center Service" - S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 9.661/C/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă, de Paula Teodorescu în Dosarul nr. 2.907/civ/2005 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, de Ilie Păun în Dosarul nr. 3.085/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie și de Cornelia Hapca în Dosarul nr. 5.536/2005 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2006.