Decizia nr. 272/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepție ridicată de Ion Bucur în Dosarul nr. 2.548/2005 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, doamna avocat Anca Ghencea, apărător cu delegație la dosar, constatându-se lipsa părții Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica Muntenia Sud" - S.A. Sucursala Ilfov, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate pentru argumentele expuse și în motivarea scrisă a excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.548/2005, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 . Excepția a fost ridicată de Ion Bucur într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului împotriva sentinței de respingere a cererii reclamantului prin care solicită obligarea Societății Comerciale Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica Muntenia Sud" - S.A. Sucursala Ilfov de a ridica stâlpii de înaltă tensiune de pe proprietatea sa și constatarea inexistenței dreptului de uz și servitute al societății asupra unei părți din teren.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat instituie o prezumție absolută de proprietate publică a terenurilor pe care se situează rețelele electrice de distribuție. Autorul excepției consideră că astfel este nesocotit dreptul constituțional la un proces echitabil, întrucât, în speță, această prezumție îi profită Societății Comerciale Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica Muntenia Sud" - S.A. De asemenea, autorul excepției afirmă că, dacă s-ar admite, prin reducere la absurd, că nici o întreprindere industrială sau agricolă nu a deținut în trecut și posturi de transformare a energiei electrice, atunci dispozițiile

Legii nr. 318/2003

fie ar retroactiva, fie, odată cu intrarea sa în vigoare, ar reglementa implicit o expropriere.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

sunt constituționale. În argumentarea acestei opinii invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției și cele ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, celor ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum și celor ale art. 44 alin. (1), (2) și (3) care garantează dreptul de proprietate privată și stabilesc limitele și condițiile exproprierii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că pretinsa neconcordanță dintre textul de lege criticat și dispozițiile art. 15 alin. (2) și ale art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală este dedusă din modul în care instanța de judecată ar putea interpreta prevederea legală supusă controlului de constituționalitate. Astfel, într-o posibilă interpretare avută în vedere de autorul excepției, dispozițiile

art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003

ar avea, pe de o parte, caracter retroactiv, iar, pe de altă parte, ar institui o expropriere implicită. Or, chestiunile legate de interpretarea legii sunt, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, de competența exclusivă a instanțelor de judecată, ele excedând cadrului controlului exercitat de Curtea Constituțională.

De asemenea și susținerile de neconstituționalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, privind dreptul la un proces echitabil, au în vedere în realitate modul de aplicare a dispozițiilor de lege criticate. Această concluzie se desprinde din afirmațiile autorului excepției, potrivit cărora instanțele de judecată îi refuză posibilitatea de a proba dreptul de proprietate privată asupra unui teren pe care este amplasat un post de transformare a energiei electrice.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate față de prevederile

art. 44 alin. (2) și (3) din Constituție, prin Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile

art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003

nu contravin exigențelor principiului garantării și ocrotirii proprietății private. În acest sens, Curtea a reținut că "încadrarea prin lege organică a terenurilor pe care se situează rețelele energetice de distribuție în categoria terenurilor cu destinație specială, precum și reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifică prin caracterul de bun public de interes național al fondului energetic și corespund pe deplin regimului constituțional de protecție a proprietății". În aceeași decizie s-a reținut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, coroborate cu cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private în condițiile legii organice, au în vedere tocmai circumstanțieri ale exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepție ridicată de Ion Bucur în Dosarul nr. 2.548/2005 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2006.