Decizia nr. 288/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Zhu Weifen în Dosarul nr. 3.464/RF/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 28D/2006 și nr. 29D/2006, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de John Johnson și Saadawi Yousef în dosarele nr. 6.827/RF/2005 și, respectiv, nr. 4.653/RF/2005 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 28D/2006 și nr. 29D/2006 la Dosarul nr. 26D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 noiembrie 2005, pronunțate în dosarele nr. 3.464/RF/2005, nr. 6.827/RF/2005 și nr. 4.653/RF/2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 2, art. 5 alin. (1) și

art. 5 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată. Excepția a fost ridicată de Zhu Weifen, John Johnson și Saadawi Yousef în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor declarate de aceștia împotriva sentințelor de respingere a plângerilor formulate împotriva unor hotărâri ale Oficiului Național pentru Refugiați privind cereri de acordare a statutului de refugiat.

În motivările excepțiilor de neconstituționalitate, având un conținut similar, se susține, în esență, că textele de lege criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

contravin prevederilor constituționale ale art. 22 alin. (2), interpretate prin raportare la dispozițiile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Se consideră, de asemenea, că textele de lege ce fac obiectul excepției sunt neconstituționale datorită lipsei lor de precizie și claritate, existând posibilitatea interpretării și aplicării lor în mod arbitrar.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, fiind conforme atât dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Constituție, cât și celor ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1) pct. 2, art. 5 alin. (1) și

art. 5 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Se observă însă că, în realitate, în urma republicării, textul criticat este cel al art. 5 pct. 2, care prevede: "Protecția umanitară condiționată se poate acorda străinului care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1) și cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în țara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale constând în: (...)

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituție și celor ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii și tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România au mai format în numeroase rânduri obiect al controlului de constituționalitate, cu o motivare similară și prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale ca și în cauza de față. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 21 din 12 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 7 februarie 2006, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reținute.

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea, în cauza de față neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Zhu Weifen, John Johnson și Saadawi Yousef în dosarele nr. 3.464/RF/2005, nr. 6.827/RF/2005 și, respectiv, nr. 4.653/RF/2005 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2006.