Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 223/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective

prezumat în vigoare

Data actului: 7 martie 2006
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 368 din 27 aprilie 2006
Citează: 5 acte
Structură: 1 articol · 11.814 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

OUG nr. 98/1999 24 iunie 1999 (prevederi anume) privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi de…

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 60^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999

privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepție ridicată de Florina Tatiana Căuș și alții în Dosarul nr. 2.598/2005 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă, de Szatmari Ladislau Ludovic și alții în Dosarul nr. 8.473/C/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă și de Lazăr Ștefan și alții în Dosarul nr. 2.597/2005 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21 februarie 2006 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării mai întâi la data de 28 februarie 2006, iar apoi la data de 7 martie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 21 septembrie 2005, 14 octombrie 2005 și 8 noiembrie 2005, pronunțate în dosarele nr. 2.598/2005 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă, nr. 8.473/C/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă și nr. 2.597/2005 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 60 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999

privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepție ridicată de Florina Tatiana Căuș, Szatmari Ladislau Ludovic, Lazăr Ștefan și alții în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații în anulare împotriva unor decizii și a unui recurs împotriva unei sentințe civile, pronunțate în litigii de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile

art. 60^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999

aduc atingere dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 154 alin. (1) din Constituție. În acest sens arată, în esență, că textul de lege criticat privilegiază persoanele încadrate ca salariați la unitățile prevăzute în anexa nr. 2 la ordonanță, discriminând totodată persoanele disponibilizate care au prestat activitate la unitățile care nu sunt cuprinse în această anexă.

Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă apreciază că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece "nu toate persoanele disponibilizate în condițiile

Legii nr. 312/2001

de aprobare și modificare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/1999

beneficiază de facilitățile acestei legi, ci doar cele disponibilizate de la unitățile cuprinse în anexa nr. 2 la lege, ceea ce evident este o discriminare".

Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât "persoane disponibilizate în aceeași perioadă și pentru aceleași motive beneficiază de tratament diferențiat în funcție de faptul că figurează sau nu în anexa nr. 2 la

Legea nr. 312/2001 ".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție, este de competența exclusivă a legiuitorului să reglementeze măsurile de protecție socială de care pot beneficia salariații în cazul concedierilor colective, ca urmare a restructurării unităților în care și-au desfășurat activitatea în baza contractelor individuale de muncă.

Totodată, Guvernul apreciază că prin acceptarea criticilor formulate de autorii excepției Curtea ar deveni legislator pozitiv, în contradicție cu prevederile constituționale cuprinse în art. 61 alin. (1), precum și cu prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . În ceea ce privește dispozițiile art. 154 din Constituție, invocate de asemenea de autorii excepției, se consideră că acestea nu au incidență în cauză.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 60^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999

sunt constituționale, întrucât "dispozițiile legale criticate nu aduc atingere sub nici un aspect principiului egalității în drepturi a cetățenilor. Stabilirea prin acestea a categoriilor de persoane disponibilizate care beneficiază de plăți compensatorii acordate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj intră în competențele legiuitorului, potrivit opțiunii sale libere, în raport cu resursele financiare ce pot fi destinate acestui scop în diferite perioade". De asemenea, Avocatul Poporului arată că "nici o dispoziție din Legea fundamentală nu consacră dreptul persoanelor disponibilizate la plăți compensatorii".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile reprezentantului părții Societatea Comercială "Electrocentrale" - S.A. din Oradea, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din examinarea încheierii de sesizare, precum și a concluziilor scrise formulate de autorii excepției, îl constituie dispozițiile

art. 60^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999

privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 29 iunie 1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 312 din 18 iunie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 6 iulie 2001, cu modificările ulterioare.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

Articolul 60

^1: "(1) Începând cu data de 22 iunie 2000 beneficiază de plăți compensatorii acordate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj numai persoanele disponibilizate prin concedieri colective din unitățile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională (RICOP), cuprinse în anexa la legea de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, care devine anexa nr. 2 «Lista cuprinzând unitățile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională (RICOP)»."

Textele constituționale invocate de autorii excepției în susținerea acesteia sunt art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.

Critica de neconstituționalitate constă, în esență, în susținerea că textul criticat instituie privilegii pentru unii cetățeni, respectiv pentru cei încadrați ca salariați la unitățile prevăzute în anexa nr. 2 la ordonanța de urgență, discriminând totodată persoanele disponibilizate care au prestat activitatea la unitățile ce nu sunt cuprinse în această anexă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține următoarele:

Dreptul la plata plăților compensatorii nu este un drept constituțional, legiuitorul dispunând de o marjă de apreciere în stabilirea măsurilor de protecție socială diferențiate pe categorii de salariați.

Așa fiind, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 312/2001 , legiuitorul a adoptat soluții diferite cu privire la măsurile de protecție aplicabile salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare.

Curtea reține că prin textul care formează obiectul criticii de neconstituționalitate s-au prevăzut măsuri speciale pentru salariații disponibilizați din anumite unități, prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională (RICOP), fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

Programul în cauză a făcut obiectul Memorandumului de finanțare din 30 decembrie 1999 dintre Guvernul României și Comisia Europeană, ratificat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 5 iunie 2000, aprobată prin

Legea nr. 207/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 30 noiembrie 2000.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității nu exclude aplicarea unor tratamente juridice diferite în situații care sunt, de asemenea, diferite, dacă aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv.

În ceea ce privește dispozițiile art. 154 alin. (1) din Constituție, invocate în susținerea excepției, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, deoarece textul de lege criticat nu este preconstituțional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 60^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.