Decizia nr. 308/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timișoara Secția civilă în Dosarul nr. 10.789/C/2005.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 145D/2006, ce are ca obiect excepția de neconstitu-ționalitate a acelorași prevederi legale și este invocată de Korcsak Carol și Korcsak Helene în Dosarul nr. 2.446/2005 al Tribunalului Covasna.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autorilor excepției, mandatar cu procură la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 91D/2006 și nr. 145D/2006 este identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul autorilor excepției Korcsak Carol și Korcsak Helene lasă la aprecierea Curții conexarea dosarelor menționate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 145D/2006 la Dosarul nr. 91D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autorilor excepției Korcsak Carol și Korcsak Helene solicită admiterea acesteia, cu susținerea că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (1), (2) și (8) și art. 148 alin. (2), (3) și (4) din Constituție, precum și scopului

Legii nr. 10/2001 , prin instituirea unui termen de prescripție derogator de la dreptul comun în materia dreptului de acțiune în constatarea nulității absolute. De asemenea, se susține și încălcarea dispozițiilor art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a dispozițiilor

Legii nr. 590/2003

privind tratatele.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența instanței de contencios constituțional în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 ianuarie 2006 și 26 ianuarie 2006, pronunțate în dosarele nr. 10.789/C/2005 și nr. 2.446/2005, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă și Tribunalul Covasna au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 10.789/C/2005 și de Korcsak Carol și Korcsak Helene în Dosarul nr. 2.446/2005 al Tribunalului Covasna.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă susține că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât contravine dispozițiilor art. 16, 21, 44 și 53 din Legea fundamentală. Se arată că termenul de prescripție special, reglementat prin

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , încalcă dreptul de acces la justiție, deoarece nu respectă principiile proporționalității ingerinței statului asupra exercitării dreptului și al rezonabilității acestei măsuri, astfel încât să nu fie afectată însăși existența dreptului, principii instituite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, instanța de judecată arată că în jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene s-a statuat că, în vederea garantării accesului efectiv la actul de justiție pentru persoanele fizice sau persoanele juridice, este necesar ca termenele de prescripție a dreptului de acțiune să fie rezonabile, astfel încât să nu determine o exercitare dificilă sau chiar imposibilă a dreptului însuși. În concluzie, în opinia instanței de judecată, limitarea dreptului de acces la justiție, prin instituirea unui termen de prescripție de un an, în materia constatării nulității absolute, este excesivă în raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Comunităților Europene, ceea ce impune o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

De asemenea, autorii excepției Korcsak Carol și Korcsak Helene susțin că prevederile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

încalcă art. 11 alin. (1) și (2), art. 20 și art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, precum și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece validează contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor ce intră sub sfera de reglementare a actului normativ criticat, încheiate prin fraudarea legilor.

Tribunalul Covasna apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul cuprins: "(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. (1), referitoare la îndeplinirea obligațiilor statului ce-i revin din tratatele la care este parte, și alin. (2), privind tratatele ratificate de Parlament, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 44 - Dreptul de proprietate privată și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate și dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constată următoarele:

Prevederile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

instituie un termen special, derogatoriu de la dreptul comun, pentru prescrierea acțiunii în constatarea nulității absolute. Această soluție a legiuitorului este în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". De altfel, în jurisprudența Curții Constituționale ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994 ) s-a reținut că, pentru situații deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiție să nu fie încălcat.

Mai mult, în jurisprudența sa referitoare la dreptul de acces la justiție Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauza Z și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001), că art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale poate fi invocat de orice persoană care consideră că a existat o ingerință ilegală în privința exercițiului unuia din drepturile sale având caracter civil, adăugând însă că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" și că "acesta poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție sau ordonanțele care impun depunerea unei cauțiuni".

De asemenea, în cauza Stubbings contra Regatului Unit al Marii Britanii (1996), instanța de contencios european al drepturilor omului a arătat că statele părți ale Convenției se bucură de o marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea dreptului de acces la justiție.

În ceea ce privește invocarea jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, Curtea reține că, prin Hotărârea Santex, din 27 februarie 2003, instanța de la Luxemburg a statuat, în legătură cu instituirea unor termene de prescripție pentru unele proceduri referitoare la achiziții publice, că definirea condițiilor în care operează aceste termene ține de ordinea juridică a statelor membre și corespunde, în principiu, exigenței aplicării principiului securității raporturilor juridice.

De altfel, Curtea constată că în numeroase cauze a statuat că textul de lege criticat este în deplină concordanță cu dispozițiile

art. 16, 21, 44 și 53 din Constituție. În acest sens este Decizia nr. 253/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004,

Decizia nr. 372/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, și

Decizia nr. 78/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 februarie 2006.

Soluția și considerentele pronunțate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neexistând nici un element nou, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

Referitor la invocarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (8), privind interdicția de confiscare a averii dobândite licit și prezumția de dobândire licită a averii, precum și în art. 148 alin. (2), (3) și (4), referitoare la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne, ca urmare a aderării, precum și la garantarea aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă în Dosarul nr. 10.789/C/2005 și de Korcsak Carol și Korcsak Helene în Dosarul nr. 2.446/2005 al Tribunalului Covasna.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2006.