Decizia nr. 340/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Daniela Dorina Bradea, Ioan Pirtea și Florina Ramona Vîlcanu în Dosarul nr. 3.188/2005 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.188/2005, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Daniela Dorina Bradea, Ioan Pirtea și Florina Ramona Vîlcanu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că din momentul virării în cont, cu titlu de credit ori subvenție, a anumitor sume de bani acestea devin proprietatea debitorului și, în consecință, ar trebui să se bucure de toate prerogativele dreptului de proprietate, care implică nu numai posesia, ci și folosința și dispoziția. Or, limitarea folosinței ori a dispoziției cu privire la aceste sume în sensul utilizării lor doar în scopul pentru care au fost acordate constituie, în opinia autorilor, o încălcare a dreptului de proprietate, care, în această reglementare, este știrbit de două atribute.

De asemenea, dispozițiile legale criticate induc o discriminare implicită sub aspectul apărării dreptului de proprietate privată în funcție de titularul dreptului, deoarece o persoană care a contractat un împrumut poate dispune în mod liber de acesta, pe când persoana aflată în ipoteza normei incriminate este limitată la folosirea creditului ori a subvenției numai în scopul pentru care a fost acordat. Această restricție produce consecințe și în ceea ce privește garantarea constituțională a accesului liber la o activitate economică.

Judecătoria Oradea opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece acordarea creditelor și a subvențiilor se face în anumite condiții prevăzute de lege și acceptate de părți. Or, dispozițiile

art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000

nu fac altceva decât să sancționeze nerespectarea unor astfel de condiții.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin incriminarea faptei de utilizare a creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate nu se aduce atingere dreptului de proprietate publică sau privată și nici nu este îngrădită libertatea economică. Dimpotrivă, persoana aflată în ipoteza normei legale criticate exercită abuziv și cu rea-credință dreptul de proprietate, motiv pentru care, în considerarea obligației statului de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, apare firească intervenția legiuitorului de sancționare a unei asemenea conduite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu următorul conținut: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: [...]

c) utilizarea creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) și alin. (2) referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate în mod egal, indiferent de titular, ale art. 45 privind Libertatea economică și ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) privind asigurarea libertății comerțului în cadrul unei economii de piață bazate pe libera inițiativă și concurență.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 384 din 7 iulie 2005 și nr. 489 din 29 septembrie 2005, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 19 august 2005 și, respectiv, nr. 959 din 28 octombrie 2005, Curtea Constituțională a respins aceste excepții de neconstituționalitate ca neîntemeiate, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea.

Curtea constată că dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală dau suficientă claritate principiilor constituționale cardinale referitoare la economia de piață concurențială, al cărei motor îl constituie libera inițiativă. Or, obligațiile instituite în sarcina statului sunt în strânsă interdependență cu exercitarea liberei inițiative și accesul persoanei la o activitate economică care trebuie exercitate în condițiile stabilite de lege. Prin urmare, prin incriminarea faptei de utilizare a creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate nu se aduce atingere dispozițiilor constituționale referitoare la economia de piață, ci, dimpotrivă, se asigură crearea cadrului favorabil dezvoltării economiei bazate pe libera inițiativă și concurență.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Daniela Dorina Bradea, Ioan Pirtea și Florina Ramona Vîlcanu în Dosarul nr. 3.188/2005 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2006.