Decizia nr. 361/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată în fața Judecătoriei Sectorului 3 București de către Ana Betlendi în Dosarul nr. 20.748/301/2005, de Doina Magdalena Duca și Ruxandra Cătălina Baltag în Dosarul nr. 11.746/301/2005, de Constanța Cornelia Eliza Popovici și Dan Constantin Sorin Popovici în Dosarul nr. 11.859/301/2005, de Nicolai Pomârleanu în Dosarul nr. 11.850/301/2005, de Silvia Chindruș în Dosarul nr. 21.088/301/2005, de Dumitru Paraschiv în Dosarul nr. 18.940/301/2005, de Lenuța Iuga în Dosarul nr. 25/301/2006, de Alexandru Dinu în Dosarul nr. 14/301/2006 și de Traian Goia în Dosarul nr. 20.872/301/2005. Aceeași excepție a fost ridicată în fața Tribunalului București - Secția a IV-a civilă de către Alexandra Pișcărac și Gheorghe Pișcărac în Dosarul nr. 242/3/2006, de Ioana Roșca în Dosarul nr. 181/3/2006, de Mihail Iliescu în Dosarul nr. 276/3/2006 și de Marieana Antim în Dosarul nr. 246/3/2006. De asemenea, critica a fost formulată și în fața Tribunalului București - Secția comercială de către Natalia Cerba în Dosarul nr. 17.501/301/2005, de Adrian Mateescu în Dosarul nr. 12.080/301/2005, de Filoftia Mitrea în Dosarul nr. 11.876/301/2005, de Elena Nicolae în Dosarul nr. 11.734/301/2005 și de Origen Tranca în Dosarul nr. 4.744/3/2006.

La apelul nominal se prezintă personal și sunt asistate de avocat G.G. Florescu părțile Nicolai Pomârleanu, Dumitru Paraschiv, Alexandru Dinu Gheorghe Pișcărac, Ioana Roșca și Adrian Mateescu. Ceilalți autori ai excepției de neconstituționalitate sunt reprezentați de procuratorul Mihai Cucu Dogaru, asistat de același avocat. Casa de Economii și Consemnațiuni" - S.A. și Ministerul Finanțelor Publice lipsesc, procedura de citare în ceea ce le privește fiind legal îndeplinită.

Avocatul autorilor excepției solicită conexarea dosarelor nr. 270D/2006, 271D/2006, 272D/2006, 273D/2006, 274D/2006, 275D/2006, 276D/2006, 277D/2006, 364D/2006, 365D/2006, 366D/2006, 367D/2006, 410D/2006, 411D/2006, 412D/2006, 413D/2006 și 415D/2006 la Dosarul nr. 269D/2006, dată fiind identitatea de obiect al celor optsprezece dosare.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menționate.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor excepției solicită admiterea criticii de neconstituționalitate, întrucât, prin aplicarea dispozițiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, atât în cauzele comerciale, cât și în cele civile, se aduce atingere în mod nejustificat drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că motivele invocate în susținerea criticii nu relevă o problemă de constituționalitate și pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 20.748/301/2005, prin încheierile din 17 februarie 2006, pronunțate în dosarele nr. 11.746/301/2005 și nr. 11.859/301/2005, prin încheierile din 20 februarie 2006, pronunțate în dosarele nr. 14/301/2006 și nr. 20.872/301/2005, prin încheierile din 24 februarie 2006, pronunțate în dosarele nr. 11.850/301/2005 și nr. 21.088/301/2005, prin încheierile din 27 februarie 2006, pronunțate în dosarele nr. 18.940/301/2005 și nr. 25/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ana Betlendi, Doina Magdalena Duca, Ruxandra Cătălina Baltag, Constanța Cornelia Eliza Popovici, Dan Constantin Sorin Popovici, Nicolai Pomârleanu, Silvia Chindruș, Dumitru Paraschiv, Lenuța Iuga, Alexandru Dinu și Traian Goia.

Prin încheierile din 3 februarie 2006, pronunțate în dosarele nr. 242/3/2006, nr. 181/3/2006, nr. 276/3/2006 și nr. 246/3/2006, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alexandra Pișcărac, Gheorghe Pișcărac, Ioana Roșca, Mihail Iliescu și Marieana Antim.

Prin încheierile din 13 martie 2006, pronunțate în dosarele nr. 17.501/301/2005, nr. 12.080/301/2005, nr. 11.876/301/2005, nr. 11.734/301/2005 și nr. 4.744/3/2006, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Natalia Cerba, Adrian Mateescu, Filoftia Mitrea, Elena Nicolae și Origen Tranca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că textul de lege criticat încalcă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, dreptul la apărare și la un proces echitabil, întrucât imprecizia textului de lege criticat dă posibilitatea instanței de a-l aplica și în litigiile dintre persoane fizice, necomercianți, și persoane juridice, comercianți. Prin aplicarea procedurii prealabile a concilierii, specifică soluționării litigiilor în materie comercială, raportului juridic civil comerciant-necomerciant, se încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii și se îngrădește dreptul persoanei de a beneficia de judecarea procesului într-un termen rezonabil, suficient pentru pregătirea apărării.

Judecătoria Sectorului 3 București, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă și Tribunalul București - Secția comercială apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, aplicarea legii comerciale în litigiile dintre un comerciant și un necomerciant fiind expres reglementată de art. 56 din Codul comercial. Se mai arată că, pe de o parte, principiul celerității soluționării litigiilor comerciale nu vine în conflict cu normele de procedură civilă care au caracterul unor garanții procesuale, iar, pe de altă parte, judecătorul are obligația de a pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin și de a stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluționarea amiabilă a cauzei.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază critica formulată ca fiind lipsită de temei legal și invocă, în acest sens, jurisprudența constantă prin care Curtea Constituțională a respins excepțiile cu un atare obiect.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 720^1 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut: "În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.

Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.

Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți.

Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 care consacră egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privitoare la accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la dreptul la apărare și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți - mai pregnant în materie comercială - și să degreveze activitatea instanțelor de judecată. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții ale reclamantului, fără implicarea autorității judecătorești competente. Față de aceste rațiuni majore, condiționarea sesizării instanței de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiție, în accepțiunea prohibită de prevederile constituționale de referință, atâta vreme cât partea interesată poate sesiza instanța judecătorească cu cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, autorii excepției deduc neconstituționalitatea reglementării legale criticate, constând în îngrădirea accesului liber la justiție, și din interpretarea și aplicarea textului de lege supus controlului, în situația în care reclamantul, considerând că litigiul are natură juridică civilă, sesizează direct instanța, care, analizând situația de fapt, califică acțiunea drept litigiu comercial și o respinge ca fiind prematur introdusă, întrucât nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile de conciliere.

Cu privire la această critică de neconstituționalitate, Curtea reține că sfera litigiilor comerciale este reglementată potrivit criteriilor stabilite prin art. 3-6 din Codul comercial, referitoare la faptele de comerț. Acestea sunt fie obiective, datorită naturii lor juridice sau pentru motive de ordine publică, fiind calificate ca atare prin lege, fie subiective, în considerarea calității de comerciant a persoanei care le săvârșește.

Curtea apreciază că stabilirea naturii juridice a cererii de chemare în judecată are la bază criteriile stabilite prin dispozițiile legale menționate mai sus, acestea furnizând premisa intrinsecă la care face trimitere art. 720^1 din Codul de procedură civilă, o eventuală imprecizie sau lipsă de rigoare a lor, de natură să antreneze erori de calificare a naturii juridice a cauzei, neoferind temei criticii de neconstituționalitate a reglementării legale deduse controlului. Or, este evident că actele juridice încheiate între persoane fizice și Casa de Economii și Consemnațiuni, respectiv contractele de depozit, reprezintă, potrivit art. 3 pct. 11 din Codul comercial, atât fapte de comerț obiective, dată fiind natura juridică a operațiunilor bancare, cât și subiective, potrivit art. 4 din același cod, datorită calității de comerciant a persoanei juridice ce desfășoară astfel de operațiuni.

Așa fiind, împrejurarea că persoana interesată, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască dispozițiile legale referitoare la soluționarea litigiilor în materie comercială, ca și consecințele juridice ale nerespectării lor, nu s-a conformat exigenței legale, invocând, de fapt, propria sa culpă, lipsește de îndreptățire critica reglementării în cauză, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Față de cele arătate, Curtea constată că dispozițiile art. 720^1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanță cu prevederile constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la apărare sau cele referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și cu reglementările internaționale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.

De altfel, asupra constituționalității textelor de lege criticate Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu prin

Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004, rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare păstrându-și valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată în fața Judecătoriei Sectorului 3 București de către Ana Betlendi în Dosarul nr. 20.748/301/2005, de Doina Magdalena Duca și Ruxandra Cătălina Baltag în Dosarul nr. 11.746/301/2005, de Constanța Cornelia Eliza Popovici și Dan Constantin Sorin Popovici în Dosarul nr. 11.859/301/2005, de Nicolai Pomârleanu în Dosarul nr. 11.850/301/2005, de Silvia Chindruș în Dosarul nr. 21.088/301/2005, de Dumitru Paraschiv în Dosarul nr. 18.940/301/2005, de Lenuța Iuga în Dosarul nr. 25/301/2006, de Alexandru Dinu în Dosarul nr. 14/301/2006 și de Traian Goia în Dosarul nr. 20.872/301/2005, în fața Tribunalului București - Secția a IV-a civilă de către Alexandra Pișcărac și Gheorghe Pișcărac în Dosarul nr. 242/3/2006, de Ioana Roșca în Dosarul nr. 181/3/2006, de Mihail Iliescu în Dosarul nr. 276/3/2006 și de Marieana Antim în Dosarul nr. 246/3/2006, și în fața Tribunalului București - Secția comercială de către Natalia Cerba în Dosarul nr. 17.501/301/2005, de Adrian Mateescu în Dosarul nr. 12.080/301/2005, de Filoftia Mitrea în Dosarul nr. 11.876/301/2005, de Elena Nicolae în Dosarul nr. 11.734/301/2005 și de Origen Tranca în Dosarul nr. 4.744/3/2006.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 mai 2006.