Decizia nr. 398/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 și art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Siriteanu, Radu Cornel Chiriac și Dumitru Benone Chiriac în Dosarul nr. 1.939/2006 al Tribunalului Iași.

La apelul nominal se prezintă personal autorii excepției. De asemenea, se constată că autorul Constantin Siriteanu este asistat de apărătorul ales, doamna Doina Petrea, cu delegație la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției Constantin Siriteanu pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, deoarece prevederile legale criticate, prin termenele pe care le instituie, îngrădesc, în esență, dreptul la apărare.

Ceilalți autori prezenți arată că își însușesc concluziile doamnei avocat Doina Petrea.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale și convenționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.939/2006, Tribunalul Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 și art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Siriteanu, Radu Cornel Chiriac și Dumitru Benone Chiriac în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală formulat împotriva încheierii prin care, la primirea dosarului, s-a menținut arestarea inculpaților.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 300^1 alin. 3 coroborate cu cele ale art. 159 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale și convenționale arătate, deoarece prin instituirea termenului de 24 de ore înăuntrul căruia instanța de judecată trebuie să se pronunțe asupra menținerii ori prelungirii arestării preventive se aduce atingere dreptului inculpaților la apărare cu consecința privării de un proces echitabil. În realitate, nemulțumirea autorilor izvorăște dintr-o aplicare criticabilă a prevederilor procesual penale, întrucât, în speță, instanța de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu în ziua în care expira durata arestării dispusă în faza de urmărire penală, situație în care inculpații nu au putut beneficia de răgazul de 5 zile stabilit potrivit art. 160 și art. 159 alin. 1 din Codul de procedură penală, timp în care ar fi putut să-și pregătească o apărare eficientă.

Cât privește dispozițiile art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, autorii excepției precizează că în intervalul de 48 de ore stabilit pentru soluționare inculpații nu dispun de timpul necesar pentru a pregăti o apărare temeinică.

Tribunalul Iași opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate sunt în acord cu normele constituționale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece termenele instituite prin prevederile art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 și art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt determinate de necesitatea aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților, de asigurarea soluționării cu celeritate, într-un termen rezonabil, și, prin urmare, nu îngrădesc accesul liber la justiție, dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și nici dreptul la apărare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 și art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:

- Art. 159 alin. 7 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală - Procedura prelungirii arestării dispuse în cursul urmăririi penale: "Instanța soluționează propunerea și se pronunță asupra prelungirii arestării preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, și comunică încheierea celor lipsă de la judecată în același termen.";

- Art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală - Menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului: "Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispozițiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 și 11 se aplică în mod corespunzător.";

- Art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală - Măsuri premergătoare: "În cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, președintele instanței, la primirea dosarului, fixează un termen care, potrivit art. 300^1 , nu poate fi mai mare de 48 de ore, înăuntrul căruia se comunică citația împreună cu o copie a actului de sesizare a instanței."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum și ale art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul acuzatului de a dispune de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 48 din 27 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea.

Cât privește dispozițiile art. 159 alin. 7 și art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea nu conțin reglementări de natură a aduce atingere în vreun fel dreptului la apărare ori dreptului la un proces echitabil. Atât termenul de 24 de ore, cât și cel de 48 de ore instituite de textele legale criticate sunt menite să ofere acuzatului posibilitatea soluționării cu celeritate a cauzei și nicidecum să îngrădească exercitarea dreptului la apărare. Privarea de libertate impune existența unor reglementări care au ca scop garantarea dreptului la apărare, iar acest drept se exercită pe toată durata procesului, atât în faza de judecată, cât și în faza de urmărire penală, în care acuzatul, asistat de apărător ales sau de apărător din oficiu, are timpul necesar și posibilitatea să cunoască toate actele dosarului și să-și pregătească apărarea în cunoștință de cauză. Așadar, nu se poate primi susținerea că termenele prevăzute în textele de lege analizate sunt de natură să restrângă dreptul inculpatului arestat de a-și exercită dreptul la apărare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 și art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Siriteanu, Radu Cornel Chiriac și Dumitru Benone Chiriac în Dosarul nr. 1.939/2006 al Tribunalului Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2006.