Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 390/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, ale art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, precum și ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului: 9 mai 2006
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 513 din 14 iunie 2006
Citează: 4 acte
Structură: 3 articole · 17.065 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 218/2002 23 aprilie 2002 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Poliției Române

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, ale

art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, precum și ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Șelariu în Dosarul nr. 1.139/P/2005 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât apreciază că textele de lege criticate nu sunt contrare prevederilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 1.139/P/2005, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, ale

art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, precum și ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Vasile Șelariu în cadrul recursului împotriva unei sentințe penale prin care i s-a respins plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea excepției se susțin următoarele:

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, astfel cum a fost modificat prin

art. IV din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, este neconstituțional "sub aspectul că ofițerii care au calitatea de organe ale poliției judiciare sunt numiți să exercite activități de poliție judiciară de către ministrul de interne", deși, "potrivit art. 131 alin. (3) din Constituție, parchetele sunt cele care conduc și supraveghează activitatea de cercetare judiciară". Autorul excepției consideră că acest atribut constituțional al parchetului impune "ca cei care efectuează cercetări judiciare să fie cel puțin confirmați de Procurorul General al Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care are conducerea activității de cercetare penală.";

art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003

retroactivează, întrucât prevede că "actele de urmărire penală efectuate potrivit legii anterioare până la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân valabile". Așa fiind, chiar dacă retroactivitatea privește numai "actele", autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că este încălcat art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor;

- art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, din care rezultă "că orice alte probe decât cele de la dosarul de cercetare și înscrisurile noi sunt interzise" încalcă, în ordinea invocării lor, art. 24, art. 21 alin. (1) și alin. (3) și art. 124 din Constituție, precum și art. 6 pct. 1, art. 13 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată că, în sensul dreptului la un proces echitabil, limitarea dreptului părții vătămate de a-și exercită, ca și inculpatul, "dreptul la convocarea și audierea martorilor, interogatoriul inculpaților și orice alte probe, nu numai înscrisurile și dosarul cauzei întocmit de procuror", nu se justifică prin dispozițiile art. 53 din Constituție. Se mai arată că "interdicțiile din textul criticat facilitează abuzul polițiștilor și autorităților în exercițiul funcțiunii".

Curtea de Apel Galați - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, se arată că prevederile

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002

îndeplinesc condiția de legalitate a procesului penal stabilită de art. 131 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia procurorul conduce și supraveghează activitatea de cercetare penală. În cauză, "faptele pentru care petentul a făcut plângere împotriva polițiștilor, care nu aveau calitatea de organ de cercetare penală a poliției judiciare, nu sunt de competența de efectuare a urmăririi penale de către procuror", iar "cercetările au fost efectuate de ofițeri anume desemnați din cadrul IPJ Iași, organe de urmărire penală care au acționat sub supravegherea procurorului". Cât privește neconstituționalitatea prevederilor

art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003 , apreciază că acestea "stabilesc măsuri procesuale numai pentru viitor, actele de urmărire penală efectuate anterior rămânând valabile". În legătură cu prevederile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală se invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 354 din 23 septembrie 2004

prin care s-a constatat că acestea sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Astfel:

art. 27 din Legea nr. 218/2002

care prevede desemnarea polițiștilor ce au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare de către "Ministrul de Interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu aduce atingere regulii constituționale potrivit căreia parchetele conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii", ci "reprezintă o expresie a rolului Ministerului Public" stabilit prin art. 131 din Constituție;

art. IX pct. 1 alin. (2) din Legea nr. 281/2003

"nu cuprinde dispoziții referitoare la o eventuală aplicare pentru perioada anterioară intrării lor în vigoare", fiind așadar în concordanță cu art. 15 alin. (2) din Constituție; art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, este, așa cum s-a statuat și prin Deciziile Curții Constituționale nr. 288/2005 și nr. 412/2004, chiar în sensul textelor constituționale invocate ca fiind încălcate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere, iar Guvernul a transmis punctul său de vedere după pronunțarea Curții asupra excepțiilor deduse controlului de constituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, astfel cum a fost modificat prin

art. IV din Legea nr. 281/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, ale

art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, precum și ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală.

Textele de lege criticate prevăd:

Articolul 27

alin. (1) din Legea nr. 218/2002 : "(1) Ministrul de interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, desemnează polițiști care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare.";

Articolul IX

pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003 : "Actele și lucrările efectuate potrivit legii anterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile.";

- Art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală: "Instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate."

Dispozițiile constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale: art. 131 alin. (3), referitoare la rolul și activitatea parchetelor, ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii, ale art. 24, care consacră dreptul la apărare, ale art. 21 alin. (1) și (3), care statuează în legătură cu accesul liber la justiție, și ale art. 124, cu privire la înfăptuirea justiției.

De asemenea, se invocă și încălcarea art. 6 privind "Dreptul la un proces echitabil", art. 13 privind "Dreptul la un recurs efectiv" și art. 17 privind "Interzicerea abuzului de drept" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Articolul 27

alin. (1) din Legea nr. 218/2002 , care, în opinia autorului excepției, este neconstituțional întrucât ofițerii care au calitatea de organe ale poliției judiciare sunt numiți să exercite activități de poliție judiciară de către ministrul de interne, deși ar trebui ca aceștia să fie, cel puțin, confirmați de Procurorul General al Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu încalcă art. 131 din Constituție, referitor la "Rolul Ministerului Public". Alin. (3) al acestui articol prevede că "Parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată, conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii". Or, așa cum rezultă din dispozițiile

Legii nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, activitatea organelor de poliție judiciară se desfășoară, în mod nemijlocit, sub conducerea, supravegherea și controlul procurorului, fiind obligate să ducă la îndeplinire toate dispozițiile acestuia. Potrivit acelorași reglementări, lucrătorii din Ministerul Administrației și Internelor, specializați în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penală, care fac parte din poliția judiciară, sunt eliberați din funcție, promovați în funcție și sancționați pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor ce le revin, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așadar, criticile formulate în legătură cu prevederile

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002

sunt neîntemeiate, întrucât acest text de lege dispune cu privire la desemnarea polițiștilor care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare.

Cât privește susținerea că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui "să confirme", iar nu să "avizeze" desemnarea acestor ofițeri, așa cum s-a arătat deja, numirea, promovarea și eliberarea lor în/din funcție se realizează, potrivit legii, de către ministrul administrației și internelor, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Acest aviz are caracter conform, fiind obligatoriu, iar solicitarea sa trebuie să fie prealabilă și, în lipsa lui sau în cazul unui aviz negativ, ministrul administrației și internelor nu poate desemna polițiști care să realizeze activități specifice poliției judiciare. De altfel, art. 131 din Constituție, invocat ca fiind încălcat, statuează în legătură cu acea atribuție a parchetelor constând în conducerea și supravegherea activității de cercetare penală a poliției judiciare, iar nu asupra modalităților ei de realizare, care se stabilesc prin lege.

Mai mult, soluția legislativă prevăzută la

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002

a fost preluată și dezvoltată în

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 364/2004

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, potrivit căruia "Ca organe de cercetare ale poliției judiciare funcționează lucrători specializați din Ministerul Administrației și Internelor anume desemnați de ministrul administrației și internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și își desfășoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau sunt desemnați și funcționează în alt mod, potrivit unor legi speciale".

II. În legătură cu

art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale se susține că încalcă art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Or, din cuprinsul textului de lege criticat, care prevede că "Actele și lucrările efectuate potrivit legii anterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile", nu rezultă că dispune pentru trecut. De altfel, aceste dispoziții fiind reguli procedurale sunt de imediată aplicare și nu produc efecte retroactive, iar o soluție contrară, de desființare a acelor acte, ar constitui o formă de retroactivitate, întrucât ar fi desființate acte valabil întocmite sub imperiul legii în vigoare la data efectuării lor.

III. În legătură cu constituționalitatea prevederilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu, prin Deciziile nr. 354 din 23 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2004, nr. 412 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004 și nr. 288 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 12 august 2005, în cauze în care, ca și în prezentul dosar, s-a invocat încălcarea acelorași dispoziții din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe.

În plus, în acest dosar se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 124 din Constituție, cu privire la înfăptuirea justiției, ale art. 13, privind "Dreptul la un recurs efectiv", și ale art. 17, privind "Interzicerea abuzului de drept", ambele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Din examinarea textului de lege criticat, potrivit căruia "Instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate", rezultă că prevederile constituționale și convenționale menționate nu au incidență în cauză.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, ale

art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent șef,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.