Decizia nr. 430/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cârstea - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florica Silvia Manoliu în Dosarul nr. 30.590/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspunde partea Ioana Văduva personal, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, partea Ioana Văduva susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și a fost ridicată pentru tergiversarea cauzei, depunând și concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 30.590/1/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, modificate prin Legea nr. 219/2005 . Excepția a fost ridicată de Florica Silvia Manoliu într-un litigiu având ca obiect soluționarea unei cereri de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Ploiești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin eliminarea posibilității de recuzare a întregului complet de judecată se încalcă prevederile constituționale privind statul de drept, accesul liber la justiție, dreptul la apărare și înfăptuirea justiției.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală și-a exprimat opinia în sensul că textele legale criticate sunt constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate au fost instituite în interesul unei bune judecăți, contribuind la soluționarea cauzelor cu celeritate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul, unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, poate stabili, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, cum sunt cele referitoare la recuzare, precum și modalități diferite de exercitare a drepturilor procesuale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, modificate prin

art. I pct. 6 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, având următorul conținut: "Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor legale criticate, raportate la prevederile invocate din Constituție, s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 97 din 9 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, statuând că prin imposibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instanțe sau unei secții a acesteia, legiuitorul nu a înțeles să limiteze dreptul la apărare sau accesul liber la justiție, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiții optime, a acestor drepturi constituționale.

Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția acestei decizii sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florica Silvia Manoliu în Dosarul nr. 30.590/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2006.