Decizia nr. 474/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal și ale art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 31/1990 16 noiembrie 1990 (prevederi anume) privind societățile comerciale
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal și ale
art. 266 pct. 1 din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale, excepție ridicată de Sorin Muller în Dosarul nr. 890/P/2005 al Curții de Apel Galați - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în motivarea excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 23 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 890/P/2005, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal și ale
art. 266 pct. 1 din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale, excepție ridicată de Sorin Muller în dosarul menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se invocă prevederile constituționale cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, în art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, în art. 45 privind libertatea economică și în art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerțului. Se invocă, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea privării de libertate pentru datorii. Se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale deoarece "nesocotesc libertatea comerțului, libertatea contractuală și, în același timp, statuează o sancțiune penală în condițiile în care eroarea contractuală sau neîndeplinirea unei obligații contractuale nu pot fi sancționate decât prin aplicarea de sancțiuni civile".
Curtea de Apel Galați - Secția penală apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Din actul de sesizare a Curții Constituționale rezultă că excepția de neconstituționalitate ar privi dispozițiile art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal și ale
art. 266 pct. 1 din Legea nr. 31/1990 . În realitate, astfel cum rezultă din dosarului instanței de judecată, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal și ale
art. 266 pct. 3 din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale (devenit art. 272 pct. 3 în urma republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004), prevederi care au următorul cuprins:
- Art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal: "Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.";
-
Articolul 272
pct. 3 din Legea nr. 31/1990 : "Se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societății, care: [...] 3. se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează sau face ca una dintre aceste societăți să îi acorde vreo garanție pentru datorii proprii;".
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 45 privind libertatea economică și ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerțului. Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea privării de libertate pentru datorii.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, sub aspectul acelorași critici de neconstituționalitate ca și în prezenta cauză, s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 173 din 4 noiembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, și, mai recent, prin
Decizia nr. 215 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a reținut că atât alin. 3, cât și alin. 4 ale art. 215 din Codul penal incriminează înșelăciunea ca o gravă faptă antisocială contra patrimoniului, constând în înșelarea încrederii participanților la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. De altfel, în toate sistemele de drept înșelăciunea ori escrocheria este o faptă incriminată și sever sancționată.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 45 referitoare la Libertatea economică și ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la asigurarea de către statul român a libertății comerțului, s-a reținut că, așa cum rezultă chiar din conținutul textului criticat, elementul material al infracțiunii de înșelăciune are drept premisă o acțiune și, respectiv, o omisiune care induce cocontractantul într-o eroare determinantă la încheierea ori executarea actului. Dacă eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în condițiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundată infracțiunea de înșelăciune cu neexecutarea unei obligații contractuale. De aceea, invocarea dispozițiilor constituționale menționate, precum și a celor ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privitoare la interzicerea privării de libertate pentru datorii, este nepertinentă.
Cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea, întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții.
În ceea ce privește critica
art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 , Curtea constată că acesta nu conține nici o dispoziție de natură să aducă atingere liberului acces al persoanelor la o activitate economică. Altfel, potrivit dispozițiilor art. 45 din Constituție, atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât și exercitarea acestuia se desfășoară "în condițiile legii". De asemenea, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât stabilirea unei fapte ce constituie infracțiune reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului și protecția concurenței loiale. Drept urmare, limitarea posibilității administratorului societății de a se împrumuta, sub orice formă, de la societatea pe care o administrează are ca scop atât protejarea patrimoniului societății comerciale, cât și a celorlalte societăți comerciale cu care aceasta intră în raporturi comerciale.
Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal și ale
art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale, excepție ridicată de Sorin Muller în Dosarul nr. 890/P/2005 al Curții de Apel Galați - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.